Bogdan SAVIN - creaţii proprii

În vise eram
Cu tine în gând…
Și dansam,
Fremătând…

Dragostea mea e ceva foarte bun,
Ca liniștea de dinainte de furtună,
Ca și calmul din ochiu-unui taifun,
Ca urletul de lup flămând la Lună …

Viața Nouă este numai un fior
Subtil, îmbătător ce îi străbate
Dansând cu stelele pe un nor,
Pe doi adolescenți în noapte.

Luna rătăcită și-a pierdut cerul
Și visele nu-și mai găsesc eterul !
Soarele transpirat de la căldură
Își pune stele reci în băutură …

De ce nu mă cauți niciodată ?
Las ușa sufletului deschisă mereu,
In prag sperâd să te văd o dată,
Dar timpul e leneș și dorul e greu …

O Frunză tristă, vai de ea,
Fura din Soare energie …
Și nimeni nu înțelegea :
Cum mii de frunze într-o vie,

În norii deși, din mintea mea,
Plutești pe spate fericită ….
Dorința ochiului care te vrea,
Te mângâie subtil și te excită ….

De-ai fi apă , ți-aș fi fântână,
De-ai fi păcat ți-aș fi iertare,
De-ai fi vânt , ți-aș fi furtună,
De-ai fi ton, ți-aș fi cântare …

Noapte caldă, cer cu lună,
Ochi în ochi, buze-mpreună,
Gât pe gât, mână în mână,
Oftăm lung , - e Noaptea Bună ….

Privirile-mi te mângâiau prin soare,
Liniștită tu dormeai pe plajă …
Și cerul întreg nu era in stare
Să-ncapă-n el –ntreaga-ți vrajă ….