Ion Monoran

Ion Monoran a fost un poet și publicist român. S-a născut pe 18 ianuarie 1953. A fost fiul lui Alexandru Monoran și Maria Suciu. Era cunoscut cu numele prescurtat Mono și a refuzat să debuteze, ca scriitor, deși ar fi putut-o face, cu un volum înainte de 1989, fiindcă acel volum ar fi apărut cenzurat.Este exmatriculat în ultimul an de liceu pentru tentativa de trecere frauduloasă a frontierei, astfel Ion Monoran termină studiile liceale abia în 1978, absolvind Liceul de Filologie-Istorie din Timișoara.

Din 1973, timp de trei ani, a frecventat cenaclurile Pavel Dan de la Casa de Cultură a Studenților din Timișoara, urmând ca în 1976 să debuteze în literatură în revista Forum studențesc, cu poemele Prietenilor mei și Multă vreme. Colaborează cu versuri și la alte periodice ale vremii, precum Orizont, Amfiteatru, Echinox și Luceafărul.

În anul 1990 fondează ziarul Cotidianul Timișoara și pune bazele Socieătății Timișoara. După o riguroasă selecție de autor, Ion Monoran finalizează în 1993 volumul de versuri Locus Periucundus, ce cuprinde poeme scrise în anii 1975-1989. Însă poetul moare pe 2 decembrie 1993, înainte ca primul său volum de poezii să fie publicat.

Locus Periucundus vede lumina tiparului în 1994, fiind urmat de al doilea volum, Ca un vagabond într-o flanelă roșie, în 1996. În cariera sa literară, Ion Monoran a fost distins cu mai multe premii, printre acestea numărându-se Premiul Nichita Stănescu pentru Poezie Contemporană (1987), Premiul Concursului de Creație Literară (Satu-Mare, 1987) și Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor. 
Este declarat, post-mortem, Cetățean de Onoare al Municipiului Timișoara.