Blas de Otero

Blas de Otero (1916-1979) a fost un poet spaniol a cărui operă este considerată una dintre cele mai emblematice din literatura de după război. În aceeasi măsură, scriitorul de la Bilbao este considerat unul dintre cei mai mari exponenți ai așa-numitului „exil intern” apărut în Spania la mijlocul secolului al XX-lea.

 Influența lui Otero asupra poeților din perioadele ulterioare a fost evidentă datorită unei poezii foarte vaste în resurse stilistice și puternicul său angajament social.

Blas de Otero Muñoz s-a născut la 15 martie 1916 într-o familie înstărită din Bilbao, Vizcaya. Studiile sale primare au fost urmate de școlile iezuiților, unde a primit instruire religioasă (de la care s-a îndepărtat în maturitate). În 1927 s-a mutat la Madrid împreună cu familia, forțat de marea depresie economică din perioada interbelică.

În capitala Spaniei și-a finalizat bacalaureatul și la Universitatea din Valladolid a obținut diploma de drept. A practicat această carieră puțin (doar într-o companie metalurgică bască, după Războiul Civil). Când s-a întors la Madrid, a lucrat o vreme ca profesor universitar, dar și-a părăsit postul de profesor imediat ce a început să fie recunoscut pentru poezia sa.

Majoritatea cărturarilor împart creația literară a lui Blas de Otero în patru perioade. În fiecare dintre ele reflectă vicisitudinile personale ale acelui moment. Deși cel mai evident lucru este evoluția abordării sale de la „eu” la „noi”. Adică a trecut de la suferințele personale la poezia socială (colectivă) sau angajată.