Au ochii mari și frunțile de gheață

vineri, 20 iunie 2025

În pantalonii mei de lână vechi,
Cerșiți pe câmpul brun cu macii roșii,
Cu capul gol și pletele din brumă,
Înmoi cerneala în argintul iernii

Și colorez cu bleumarin conace,
Iar buruienile le pictez mov;
Cu brațe albe vin din neguri muze,
S-așază pe un colț de stâncă neagră

Au ochii mari și frunțile de gheață,
Înspăimântate trupuri cu degete țigară,
Dorințele își ard în spuma de mare,
Ele scoboară-n pași de vals și stele.

Năvalnice creole arzătoare,
Se despletesc de florile metalice, violet,
Se unduiesc ca grânele scăldate-n vânt,
Pe sub cămașa mea de zgură și de praf,

Cu gulerul tocit și franjuri mici,
A' mânecilor albe de apă înghețată,
Basmaua lunecă steluță pe spate,
Și zdrențele plutesc ca păpădii în Bizanț.

Pe gleznele albastre de cicoare,
Fiorii leneși îmi urcă ca un melc,
Aproape că plesnesc de lunga așteptare,
Să-ți viu pe buze dulce vers, dulce mister.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.