Atâtea femei sunt frumoase
Cǎ ochii îţi fug-n neştire
Şi sufletul trage ponoase
Când picǎ sǎracu-n iubire.
Atâtea femei sunt isteţe
Cu-o minte ce te surprinde,
Sǎdind durere, tristeţe
Ȋn inimi preasuferinde.
Atâtea femei sunt şi halta,
Într-o mǎsurǎ aproape egalǎ,
Ȋn care inimi prezente la Malta
Pun de-o micǎ mardealǎ.
Farmecul unei femei, recunosc,
Se ridicǎ aproape de vers,
Graţia finǎ, mirosul de mosc
Le modeleazǎ stilul de mers.
vezi mai multe poezii de: samoila
Detalii poezie:
Distribuie pe: