Aş plânge-al nopţilor pustiu,
cu cerul trist şi pământiu,
aş plânge rana pietrei sparte
şi-a drumurilor reci, deşarte,
în fiecare clipă-a vieţii,
aş face un cavou tristeţii
să-ngrop şi gândurile grele,
iar lacrima, curgând să spele
cămara inimii de piatră
şi gura lumii-n van, deşartă.
vezi mai multe poezii de: sorina
Detalii poezie:
Distribuie pe: