Infern și izolare - Aristóteles España

Au trecut deja 300 de ore
- mai mult sau mai puțin -
și niște nori ușori de ploaie,
strănuturi, lovituri de bici,
Agenții de Securitate nu ne lasă să dormim,
interoghează și torturează
sub lumina lunii și-a lanternelor.

Comandatul le comunică
că suntem prizonieri de război,
că președintele* a murit,
că vom fi tratați conform
Convenției de la Geneva.

Noaptea se răsucește în patul ei:
Sunt imagini greu de povestit în aceste rânduri.
Mă gândesc la un brad de Crăciun, gigantic,
aici pe insulă, împodobit cu jucării.
Lumea-mi pare o societate privată,
unde cantina noastră e un Cort de Campanie.
Ne expun Ziarele Murale în Curte.
Citim: ,, Au fost executați cinci extremiști '',
,,Se construiește o Nouă Patrie''.
Alergăm în fiecare dimineață,
facem genoflexiuni,
,,mersul piticului'',
apoi ne spălăm în râu,
ne-nvață cântece militare;
un sergent îmi spune: ,,Să nu te mai bagi în rahaturi politice''.
Am vrea să jucăm fotbal,
să ne epuizăm și să-adormim,
să visăm că jucăm cărți,
va veni și momentul analizelor,
trebuie să ieșim de-aici vii,
adevărul ne așteaptă cu picioarele desfăcute.

(Fragment din poemul Lily-Marlen - volumul ,,Dawson'')

traducere - g.Cristea

Notă*
președintele - e vorba de președintele Republicii Chile, socialistul Salvador Allende, asasinat în palatul prezidențial, la 11 septembrie 1973, de către junta militară, condusă de gen. Augusto Pinochet și finanțată de CIA.


Infierno y soledad
de Aristóteles España

Han pasado ya trescientas horas
–más o menos–
y algunos leves nubarrones,
estornudos, azotes,
los Agentes de Seguridad no nos dejan dormir,
interrogan y torturan
a la luz de la luna y de las linternas.

El Comandante comunicó
que somos prisioneros de guerra,
que el Presidente ha muerto,
que seremos tratados de acuerdo
a los Convenios de Ginebra.

La noche se da vueltas en su cama:
Son escenas difíciles de describir en estas líneas.
Pienso en un árbol de Pascua gigantesco
aquí en la Isla, y con juguetes.
El mundo es una empresa privada,
nuestro comedor es una Carpa de Campaña.
Colocan Diarios Murales en el Patio.
Leemos: “Fusilados cinco extremistas”,
“Se construye una Patria Nueva”.
Trotamos todas las mañanas,
hacemos flexiones,
“sapitos”,
después nos lavamos en el río,
nos enseñan cantos militares;
un sargento me dice: “No te metas más en tonterías”.
Tenemos deseos de jugar fútbol,
queremos cansarnos y dormir,
soñar, jugar al naipe,
ya llegará el momento del análisis,
es preciso salir vivos,
la verdad nos espera con sus piernas abiertas.

(Fragmentos de "Lily Marlen”, de "Dawson")

Adăugat de: gabriel cristea

vezi mai multe poezii de: Aristóteles España