sunetul muzicii - Ara Alexandru Șișmanian

apa va fi ultima mea amantă –
o iubită fără credinţă şi fără înşelăciune •
clipocind de tăcere –
steaua coboară pe scări de noapte •
labirinturi risipite între sclipiri şi vid –
risipite-n sclipiri de vid poate •
amurguri palide ca nişte motoare selenare –
umbre de întrebare mîngîie feţele apelor •
adâncul ameninţă jocurile –
absolutul zâmbeşte prin mirajele care-l îndepărtează •
spiritul stă înnodat într-o gestaţie absurdă –
ce nu aşteaptă naşterea ci numai trezirea •
nitescenţa e nostalgia neantului –
care încearcă să se amintească numai cu-uitarea •
ecourile printre frunze –
coborînd parc-ar şopti sparte unde de scări •
picuri de melancolie –
săruturi atîrnă în ştreanguri de sunete •
coborîrile povestesc –
urcările întreabă •
stropii paşilor în peşteri de iarnă – ca un bal mascat •
razele lunii zăbovesc între palorile timpului –
depuse de trecutul nopţilor –
în căuşul vidului spectral de amintiri •
unde – pe ce zâmbet cade picurul sfârşitului •
complicitatea nu înlocuieşte valoarea –
politeţea mai mult sau mai puţin politică
nu face să plutească bărci civilizate •
cheile privirii ne zâmbesc –
niciodată alt mereu decît celălalt •
25
ţin în palmă labirinturile evanescente – şi mă caut •
paşii păpuşii în pulberi pedofile •
dă-mi tot somnul ninsorilor cărunte –
şi-al verdelui înceţoşat de mlaştini •
la ce bun praful semnelor neutilizate –
al semnelor fără sens •
la ce bun muzeul melancoliilor de ceară •
ploaia e mai narativă decît zăpada –
ninge mereu aceeaşi clipă •
rosturi rostogolite – amnezii învăţate pe de rost •
muzica e limbajul tăcerii •
tăcerea – sunetul profund al muzicii •

Adăugat de: Lucia Eniu

vezi mai multe poezii de: Ara Alexandru Șișmanian