stelele înoată prin fluviile vidului • stranie lumină adormită în
curenţii de aer – cupă de mister pentru neant • spiritul – da, şi
neantul sângele lui profund • sînt Făurarul Verbului – cu sevami de lumină peste bezna-mi labirintică de rădăcini • amurgul
mi-e ca o stingere spartă cu strune de vise • respir în palatul
avisului un aer la care nu ajung decît cu insomnia-mi albastră •
din sol de somn şi umbre cresc arbori de fantasme cu coroanele
învisate-n flori – şi rămurind şi lărmuind de fluturi imenşi cu
aripile boreale • şi-adîncuri de oglindă hrănesc parcurile vaste
ale exilului – unde asemeni unei stalagmite din cavernele
artificiale ale sufletului – peste zăpezi şi prin ninsori de-argint –
narcis îşi plimbă frumuseţea indiferentă – nemuritor • mere deuitare, de discordie şi de aur cresc – cresc halucinaţii ale şerpilor
rămuroşi • acolo unde bătrîni monştri sihaştri respiră păsări şi
visează aştrii şi galaxii – şi scorburi de sorburi negre de antilumini scobite-n vid • iar sumbrul zilei cu verdele lobacevskian
al nopţilor cu orizonturile îndoite de infinit – se înfige ca o
săgeată-n misterele de dincolo de orizont • săptămîni pîlpîitoare
de plaje de secunde – şi porţi sub zăvorîrea cărora blocuri deabis urlă de disperare îngheţată • mă descopăr plăsmuindu-mi
din aşteptare drumul • căci prora bărcii zămisleşte spuma pe care
o străbate – iar barca pluteşte precum un chip pe care tot oceanul
curge într-o singură lacrimă
Distribuie: