În gara de noapte
pe banca de noapte
sprijinit de stinghia cea mai neagrǎ de noapte
cu creierul fumegoasǎ amprentǎ deschis spre apus
arunc cu amîndouǎ mîinile mereu cu amîndouǎ mîinile în coşuri prin retinǎ
capetele însîngerate ale fotografiilor condamnate la ghilotinǎ.
Ah, totul s-a petrecut foarte simplu – aşa!
gemea cǎlǎul capete cînd spre vînt rǎsturna
în degetul gros pipǎitul se umflase ca o balenǎ
gîtul alb cu alba descheiata cǎmaşǎ se rǎsucea ca o trenǎ
şi aerul gîfîia
ca şi cînd i-ar fi lipsit aerul
da şi praful amar strǎnuta
Da.
Execuţiile mergeau de acum în convoaie
peste copaci albi de tot, tremurînd dǎduse o ploaie
şi trenurile ca nişte gulere de pînzǎ groasǎ asudau
da, trenurile,
pǎsǎri, pǎsǎri, aproape o ceaţǎ,
aerul descojit, alburiu – mǎtreaţǎ
straniu, straniu de tot se învîrteau roţile, curat ca-ntr-un vis
eu aveam glas frumos, ureche bunǎ – sǎ nu fi fost mama sigur dǎdeam la conservator –
peste zece minute, aşa mi se comunicase, aşa cred,
aveam sǎ mor.
Genele îşi rǎsuceau disperate degetele
soarele lucea spart ca un ciob
un soldat ghemuit mesteca cu gingiile umed şi orb
unsuroasǎ creştea-n noi o viitoare duhoare
sânge condamnat. un cui de ţigare înfipt în palma mea moale.
vîrfurile pantofilor negre. pǎtratele de pe peronul gǎrii.
şi chioşcul. şi poşeta femeii, albastrǎ. şi gloanţele viitorului de fier, banii.
peste pǎrul meu negru şi-ngust ca o urmǎ sclipeşte un bec albicios –
finalǎ fantomǎ diurnǎ.
Distribuie: