privire (i) - Ara Alexandru Șișmanian

privirea e de fapt un spaţiu unde lucrul nu e
nimic nu e acolo unde nimicul e privit
pentru ca lucrul să fie privirea trebuie să înceteze
cînd privirea-ncetează lucrul e un zenit infinit.
deci lucrul nu poate fi decît infinitul zenitului absolut singur
în singurătate, aici, este începutul lucrului
al lucrului ce-a încetat de-a mai fi privire
al vidului ce-a încetat de-a mai fi lichid.
întru început lucrul e vidul solid
cuvîntul - iată un vid ce nu curge
cuvîntul - vidul fotografiat de tenebră, fotografiat pînă la
descompunere
de tenebră
fotografierea tenebrei e descompunerea ei
privirea i-un ’tuneric care descompune întunericul
o naştere întunecată, o supra-naştere supra-întunecată
lumina nu se naşte din întuneric
întunericul putrezeşte, aşa se naşte lumina
nu există cuvinte pentru descompunerea lobară a întunericului
întunericul în scrîşnirea lui e o fantomă lobară
o uriaşă putrefacţie de lobi ce se zămislesc
o zămislire - o zguduire de lobi-forţă - de lobi-abis
o fantomă de linii fantomatice doar în trepidaţia lor
un corp de chipuri care moare - abis cu abis
căci chipurile sînt loburile hipnotice ale abisurilor
un plan densificat de hipnotizatori lobari identici
o ningere de nopţi lobare peste corzi uriaşe de scîntei
o ningere de ningeri de ninsori ce curg pe ningerea de nîngeri
răsăritul stelei craniene scînteiază peste haosul de lobi
Priviri
21
ca durerea infinită a unui cadavru de centri
ca durerea zenită a unui cadavru de negaţii
a unui cadavru de profeţii supra-atomice, supra-electronice,
supra-peratologice,
un lucru infinit de scînteieri peste-o paloare electronică de
gheaţă
un infinit pustiu electronic străbătînd un abis de nume cuantice
întunericul bulbos-bubos-furunculos de lumină - e un nume de măsuri
un număr de sperme şi tenebre - de sperme şi măsuri
sperme-tenebre - sperme-măsuri - raţiuni seminale ale bulbilor
seminali
bulbii sînt nişte cranii de lumină urlînd vertebre de vibraţii
de corzi
seminţele sînt nişte vibraţii uriaşe urlînd naiv - urlînd eonic
seminţele sînt eonii-urcare ai plantelor-vibraţie - creşterea
fără rădăcini
ascensiunea fără tulpini - fără distanţe - un ghem de-urcări
fără opriri
bulbii sînt pachete de distanţe scînteioase-n stat - fiori uriaşi
de staze
gemînd - de gravitaţii gravide de zbor - ochii în bulbi de lumină
sînt nişte bicotiledoane de vid - adîncurile gem de coleoptere
bulbii de lumină sînt nişte adunări de-adînc - creşterea o
ghemuire de abise
abisul ce tremură şi se cutremură - iată urcarea şi pluralul ei
urcarea e pluralul abisului singur şi totuşi nesigur de tăcerea lui.

Adăugat de: Lucia Eniu

vezi mai multe poezii de: Ara Alexandru Șișmanian



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.