Oglinzi naufragiate - Ara Alexandru Șișmanian

oglinzi naufragiate pe ţărmurile imaginilor • acolo unde
virtualul ne prelungeşte agoniile • moarta fiordurilor –
demona fiorilor – nu vesteşte ci sieşi îşi apare singuratecă •
ne dispare-n şoaptele avisului numai • spumă de alge pe
submarinul coşmarului • sufocat de himere întrepătrunse •
coagulînd distanţele – şi vocile – şi ceţurile • caznele şi
cazanele şopârcăite ale vrăjitoarelor – şi pulberile răguşite de
roşu – şi neagra orizonturilor • da, şi coama răşchirată a
vaginului galopat la răscruci • limita nu închide fantasma
unui posibil ci deschide un spaţiu infim-real • ca şi frustrarea
– suferinţa – destrămarea textilă a plăcerii • erosaurul
hiperorgiastic • şi acutele orgasmului – inimi sparte cu silabe
de piatră şi chemările inarticulate ale abandonului •
impregnate de abis • gesticulaţia capilară şi lamentoasă a
sirenei berionice • bîzzzîitul premonitor şi mahalagismele
detracate ale moirei • şiroaiele aberante de demoni • şi
yoghinul runic desfăcut de uimire într-un lotus de înflorire
neagră • da, frigurile precum nişte cîini bolnavi ai
fiordurilor • zdrenţele asfixiate ale anxietăţii • şi infernul ce
nu e decît invizibil timp simultan – o glugă a simulacrelor •
franjurile lunii peste cochiliile glotelor – şi întăcutele –
dantelele livide ale înşoptirilor lichide • fluidul lor dublu chip
– fulgul unui copac prea îndepărtat • firul unic al tuturor
destrămărilor • şi poate ninsă şi insă doar ea – thea – lea –
medeea cea stropită de zâmbete • plîngînd cu lacrimi de
zâmbete • gheea – rhea – nemeea – cu înrîuriri înrourate de
împăcare de aur • cu încuvintele nenăscuţilor din gânguriri
înmugurind • şi deambulaţie de lacrimi risipite de gura ca o
gară rătăcită – ori asemeni unui bazar al bizarului • nisip de
67
silabe răznind şi răsfirînd – şi răzleţind – da, şi chemînd •
mereu chemări împădurind – şi fulguind – şi lăcrimînd •
peştii prin multele-i divine vagine – albă pe apă alunecînd –
alunecînd • şi lună cu pânze de paloare letală – peste sânii
pustiei şi peste dune înzăpezite parcă de fulguiri de fantome •
da, şi solitară – plutită de zdrenţe – norna – ea, norma
delirurilor • şi a migrenelor – şi a exterminărilor totalitare –
dictatoriale – infinit – infinit benefice..

Adăugat de: Lucia Eniu

vezi mai multe poezii de: Ara Alexandru Șișmanian