dacă mi-aş scoate toate pietrele din suflet – aş putea clădi,
nou meşter manole, oare o biserică? • nimeni se aruncă-n
dumnezeul mort – dar unde sunt cioburile suferinţelor sparte •
de ce aş mai privi un ţărm cu gândul departe – o gură plină cu
silabele ce nu mai pot naviga pân᾿ la cuvinte • o ureche unde
dorm în hamacuri de-oglinzi – atîtea imagini • magicianul se
topeşte scânteind printre dune – mirajele se evaporă din
trupul lui boreal de ficţiune • el a găsit firul unic dintre fiecare
orizont şi fiece pas • navigînd printre năluci de sticlă – a găsit
cheia porţii din urmă a tuturor labirinturilor • cheia porţii fără
de număr • nimeni este dezamăgirea cu care zîmbim
imposibilul • dezamăgirea noastră euristică – dezgustul cu
care vomităm cuvintele străine • nimeni este steaua neantului
– sub care plâng de frică şi de umbră toţi îngerii stelelor –
sidefii de disperare • rece e această iubire sub care tremură
galaxiile • această iubire • repulsie care vă congelează cu
invizibil • nimic cu petale de poate – nitescentul la vacuitate
cu singur • o mână inventată de tot ce a dispărut • şi-aceste
acoperişuri cu transparenţa albastră ca nişte aripi de înger • şi
dacă pe neaşteptate soarele ar ninge într-un gigantic crepuscul
final unde se-amestecă unda cu corpusculul • ţin în palmă
labirinturile evanescente – şi mă caut • cheile privirii ne
zâmbesc – niciodată alt mereu decît al celuilalt • stil fără
silabe – fără cuvinte • intonaţia tandră vidă de foneme • roşu
de plonjon până-n adânc – şi negru dincolo de nemuriri de
strălucire • ploaia e mai narativă decît neaua – care ninge
mereu aceeaşi clipă •
Distribuie: