insolubile - Ara Alexandru Șișmanian

ciudate cuvinte reci • pierdut, pierdut prin ţevi de somn • ca
vechile cǎderi întulburate de negru-alb • sparte sînt mîinile de
sticlǎ • decedat-au umbrele insectelor cu sexele fragile • o,
moliciune neagrǎ prin care mǎ strecori cu verbul înainte • ca un
gînd cu abisul în muzicǎ • corbii croncǎne prin ţintirimurile roşii
unde fix privesc pǎianjenii cu degete • furuncule de oroare,
pudic acoperite de pǎduri • cînd gnomii îşi învelesc tǎcerea în
piei de şobolan • stratificatǎ mi-e pǎdurea cu încet ca o cǎdere-n
gurǎ-mi cu dinţii întorşi • alunecǎ oglinda pe gheţari – şi-o
muzicǎ de gheaţǎ creşte-n vidul precum un foc nocturn • tu eşti
duelul meu, tǎcere pierdutǎ pentru libertate • un mort a putrezit
în masca mea cu pisici – şi – şi – marie!... • ciudatǎ beznǎ rece
care curge pe lucruri cu o tǎcere de lacrimi de parc-ar plînge •
inima i-o noapte unde visîndu-se fiinţele se descompun • şi
limpede e adîncul • plîngeţi ochi cǎ nu vǎ mai puteţi trezi • ce
mi-e aceastǎ cǎdere care-mi unge somnul cu mugetele-i negre •
ca o urmǎ zvîrcolindu-se prin aerul de aripi • scufundatule, eşti
singur în scorbura ta şi cu singurǎtate te îmbeţi • fuge de pe faţa
ta forma, tu, în care moartea a adormit cu fǎrîmituri în gurǎ •
întunericul pluteşte-n sine presǎrat cu ţipete de grǎsime neagrǎ •
cum creşte somnul în giganţii care dorm • ca moalele învǎluit cu
cochilii de letargie în subtilu-i labirint • ca parcurile unde
spînzuraţii dorm alunecînd pe singurǎtate-n jos • şi totuşi vei
rǎmîne la fereastrǎ cu singur •
•
8
cu turnul de nicǎieri cǎzînd • toate lucrurile-s paraşutele viduluimprejur • apele-s visul prǎbuşitului etern plutind • ca tot ce este
adîncime •
•
pufoasǎ-i neaua care ne-a-negrit neantul • lǎsîndu-ne în urmǎ
fulguirea • din somnul ei urcǎ un urlet cu clipe reci...

Adăugat de: Lucia Eniu

vezi mai multe poezii de: Ara Alexandru Șișmanian