bastardul cu coarne - Ara Alexandru Șișmanian

ne varsă aur în labirinturi şi-n temple bastardul cu coarne ‒ el,
ce poartă pe veşmîntu-i extraterestru nemurirea ca pe o
galaxie galbenă • eu ca ea traversez noaptea coridoarele unui
ospiciu de gheaţă • dezamăgit de geniul premiat ‒ ce nu-i în
fond decît un animal măsurabil ‒ cu buzunarul îmbrăţişat de
schelet • două popoare sînt lipsite de orice patrie şi de orice
patriotism • atlanţii mai întîi ‒ aceşti bizari meontomagicieni
ce practică fără jenă meontomagia • ei trec prin mirajele lumii
ca prin oglinzile unor fantome • ducîndu-se nu se ştie unde ‒
şi întorcîndu-se rareori • mai apoi, lunienii ‒ aceştia sunt
fantomele incorigibile ale atlanţilor • cînd se decid să mai
moară • şi ning oriunde li se năzare ‒ pe galaxiile îndepărtate
din star wars ‒ prin străfundurile găurilor negre • ori de-a
dreptul pe big bang ‒ cînd neantul este în pană

Adăugat de: Lucia Eniu

vezi mai multe poezii de: Ara Alexandru Șișmanian