Dincolo de ziduri, tăcerea - Ancelin Roseti

Curg balele zeilor peste urbe. Nou-născuţii privesc depărtările vuind de credinţă. Până la capăt vor merge acei care vor ţine deschis ochiul speranţei.
În acest ceas al zilei sângele nu mai are culoare.
Virtutea este mestecată de inimi. Nici o scârnăvie mondenă nu-ţi mai măsoară adâncimea sufletului...
În acest ceas al cărui nume nu-l ştim,
o limpede melodie brăzdează văzduhul. Nu te mira de chipul celui mai viu dintre noi ― pământul are gustul pâinii!
Povara ascunde adevărul cu trup de ceaţă; apusul şi răsăritul s-au izbăvit de noi...
Dincolo de ziduri, tăcerea
e apă şi piatră şi aer şi trandafir şi clipă hotărâtoare şi femeie şi mamă şi sărbătoare şi curajul de a desluşi suspinul primordial al lumii...
Dă, Doamne, să pot trăi cu truda melcului, care nu ia în seamă timpul!...

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Ancelin Roseti



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.