Cutia de conservă - Ancelin Roseti

Să nu crezi, Toma, nimic! —
din trestia fierbinte a poeziei, această armată timidă ce zilnic se aruncă în gol de la fereastra mea, şi de care lumea avea să se teamă.
Un şir nesfârşit de saluturi, în piatră şi bronz, vor fumega de acum în cinstea mea, dar cărei vorbiri duc eu greul,
o, simplă sudoare a cercului de cretă…!,
sub pleoapa grea a norocului, când scot la iveală, din mâneca lumii,
tezaurul acestei plângeri în pumni?

E noapte!…
Cum s-ar spune, e noapte…!
Destinul se adânceşte în mine
precum un fruct căzut din istorii,
iar un cuvânt, în cerul gurii mele,
se crede, într-o doară, dumnezeu.

Dar tu nu crezi, Toma, aşa-i!? —
în trestia fierbinte a poeziei.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Ancelin Roseti



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.