De dragoste - Alexandru Andriţoiu

O, mai cu seama seara te iubesc,
când lucrurile par nedeslusite,
când portile se-nchid c-un ritm firesc
si iederea începe sa palpite,

când arborii-s mai tainici si mai mari
si când se-aud fântânele mai bine,
îmbucura-ma! Fie sa apari,
chiar de vei trece-n ora fara mine.

Arata-mi-te iarasi respirând
ca apele de luna îmbiate.
Un strop de mari în ochi mi s-a rasfrânt,
caci mari si lacrimi sunt, la fel, sarate.

Adu-ti aminte de un biet dactil,
de un fragment fragil de poezie
pe care ti l-am strecurat, subtil,
pe un patrat lunatic de hârtie.

E seara dulce ca un elixir
si arborii par turnuri lungi de pace,
iar cerul, ca hladima de emir,
mai straluceste, vrând sa ne împace.

O, mai cu seama seara te iubesc,
femeie, ce-ai ramas, în ani, departe.
Citesc si ma citesti, si te citesc,
si-mi stai ca semnul de matase-n carte.