AdrianN. - creaţii proprii

Tu o camelie în ploaia de aprilie
Te laşi să fii de ploaie înviorată
Ai crescut fireşte lângă o chilie
Mă apropii de petala înmiresmată

Singur stai în turn de mult te-ai resemnat
Şi de noaptea istoriei nu ţi-e mai teamă
Cu destinul aici în turn te-ai împăcat
Visurile tale toate se destramă

La început a fost rânjetul, a fost
Ameninţarea, a fost sălbatică
Încăierarea, încleştarea-n sânge
Între instincte contradictorii, în

Trandafirii de lângă casă-mi bat în geam
Dis-de-dimineaţă, cu fiecare ram,
Se pare că le este dor de mine.
Roua, cu reflexe diamantine,

Din vicisitudine-n vicisitudine,
Prin labirint de tribulaţii îmi caut calea,
Fug de racolarea ispititorilor de
Tot felul, caut aşa numita calitate

Mereu înşelaţi, mereu trădaţi, de cei,
Care ne făceau a crede că sunt zei,
Am abandonat apoteozele,
Am înţeles, că metamorfozele