Ca un fum de ţigară, sufletul - Adrian Păunescu

Am să-ţi spun „bună seara” şi-am să plec undeva,
Unde nu e nimic, numai scrum, numai zaţ,
Am să-ţi spun uşurat, am să-ţi spun cu nesaţ,
Ce departe vă simt eu de inima mea.
Uşa-n loc va-ngheţa şi nimic nu va fi,
Ca un fum de ţigară, voi trece în sus,
Unde stelele sunt, unde oamenii nu-s,

Am să-ţi spun „bună seara”, deşi va fi zi.
„Nu serviţi o cafea, nu doriţi un fistic?"
Nu doresc decât drumul spre cer, fară voi,
Şi să nu mă mai trageţi nicicând înapoi.
„Bună seara pe veci”, cred c-aşa am să zic.
„Bună seara din nou, bună seara adânc,
Doamne dragi, domni stimaţi, eu am treabă, eu plec
Şi pe urmă aici e un fum de mă-nec,
Nu-nţeleg de ce parcă îmi vine să plâng.
Bună seara, am timp doar atât să mă sui
Spre tavanul ceţos al odăii de danţ,
Unde-i zgomot de lanţ peste paşi de amanţi,
Bună seara la toţi şi, de fapt, nimănui”.
Doar atât am rămas, o vuire şi-atât,
Şi plămânii de-atâta strigare se rup,
Bună seara frumos, bună seara urât,
Ca un fum de ţigară mi-e sufletu-n trup.

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu