16. Dio, fantasticul (1) - Costel Zăgan

16.DIO, FANTASTICUL(1)

Societate înseamnă colaborare.Oameni,societate,iubire.Societatea este o colectivitate de oameni,o sumă socială de indivizi cu multiple şi diverse preocupări,animaţi de o multitudine de sentimente şi discordii.
Oamenii sunt,în genere,o sumă individuală de valori umane.Societatea nu poate fi concepută fără oameni,în aceeaşi măsură în care nu sunt oameni decât aceia care trăiesc plenar într-o colectivitate umană.
Ce stă oare la baza societăţii umane,a coeziunii sale distructibile doar în indiferenţa şi iresponsabilitatea unor maniaci?
Sunt doar câteva puncte de reper şi mai mult de vedere pe care trebuia să le expună un tânăr de 19 ani,în cadrul unei Conferinţe Internaţionale ,organizată de ONU,având drept temă o întrebare OMENIREA-I ÎN CONTRADICŢIE CU SOCIETATEA UMANĂ?
Microvideocasetele i-au permis cunoaşterea celor mai odioase proceduri umane de rezolvare a unor conflicte lipsite de sens şi de conţinut uman.O formă gravă a unei maladii care a cuprins în mrejele sale o mare parte a populaţiei lumii-atât ca areal cât şi ca întindere în timp:spiritul războinic,de guerilă,tendinţa de-a avea cât mai mult spaţiu la dispoziţie...Pentru ce?
Poate,pentru a avea posibilitatea,comparând ce ai ca întindere materială-cu alţi virtuali rivali-să fii considerat...o mare personalitate,nu doar pentru timpul tău,dar şi de cei care vor veni după tine...
...Mai avea câteva clipe până la începerea conferinţei.Tânărul Dio tocmai şi-a finalizat operaţia de conectare-în direct-cu centrul de distribuire a teleconferenţiarilor.Îl interesau două teme,prezentate de o tânără canadiană şi un bătrân simpatic din America de Sud.Câteva secunde mai târziu află că poate fi conectat oricând cu savantul sud-american,pentru a-i audia argumentele şi vedea constatările în ceea ce priveşte NOILE VALENŢE ALE FRUMOSULUI ÎN PSIHOLOGIA TIMPULUI LIBER.

Costel Zăgan, DEȘERTUL DE CATIFEA (16)