Nutzu - creaţii proprii

pierdut câteodată în pletele medusei
las pașii să-ți măsoare timpul pe roza vânturilor din inima mea
împărțită în patru
în opt

- Simt cum m-apasă ţurţurii de gheață
Pe streașina unui atriu gângav,
Cum viforul flămând mi se agață
De trupul slab, de dorul tău bolnav

- Peste munți și peste dealuri timpul calcă și încalcă
Orice regulă a lumii... Doarme leneș sub o salcă,
Se oprește pe potecă să se joace c-o-ntrebare,
Alte ori purtat de vrajă are chef de-o-mbrățișare.

poetei Liliana Trif

A mai trecut o toamnă și iarna îmi aprinde
Un curcubeu de stele pe cerul de cleștar,

uneori dorm
simțindu-mă complice al acestui măr putred
ce-ncurajează viermii să-i macine seva
sperând că doar încălzirea globală

noaptea îmbracă tăcerea în negru
pălmuieşte felinarele peste obraz
de ciudă
mai să le spargă intimitatea

- Nu știu cum faci de-mi răscolești mereu
Și sufletul, și gândurile toate,
Dar poate undeva-năuntrul meu
Am înțeles că-n lipsa ta nu poate

- De ce am împărțit aceeași umbră, nu mă-ntreba că n-aș putea să-ți spun,
De câte ori mă bântuie tristețea îmi amintesc o seară de ajun,

Când colindam pe ulițele vieții, lipiți unul de altul sub palton,

- Mi te-amintesc întocmai cum erai,
De parcă ieri te-aș fi văzut prin burg,
Captiv cumva între infern și rai,
Între lumini și umbre, în amurg...

- De prea mult timp întoarcerile-acasă
Îmi par mai lungi și-atât îmi e de dor
Să stăm pierduți sub cetina rămasă
Pe neaua neatinsă... Să-ți strecor