Nutzu - creaţii proprii
- Cântec de iubire
În suflet, versu-i blând ca un refren,
Doar păsări se rotesc în zbor, nătânge,
Prin vocea ta, sunt umbra care plânge
În cântecul iubirii, alb, peren.
- De ziua florilor
Nici nu mai știu în care primăvară
Te-am prins în palmă pentru o secundă
Și din clepsidra timpului rotundă
Te-am adunat, strop după strop... avară
- O stea polară
Am înălţat cu pana, din cerneală,
Castele pe nisip... s-au prăbuşit
Când vântul a bătut, la prima pală
S-a dus pe apă tot ce-am construit
- Mă ierte Dumnezeu
Și mă gândesc adeseori cum plouă
Cu tunete când cerul e senin
Că nu ne-ajunge toamna și-amândouă
Destine colorate în carmin
- Ruleta rusească
Decorul vechi, același joc,
Marionete care sar,
Vreo trei tăciuni se sting în foc;
Am ful de ași, dar cinci pe zar.
- Oh Doamne!
Te voi culca în patul minţii mele
Cu gura, floarea-ţi toată s-o culeg
De-la-o-lal-tă... (nu vreau să aleg),
Sunt un bondar captiv între dantele.
- Dezmierdare
Nu te iubesc, doar ţip în mine,
Cum ţipă-n valuri pescăruşii
Când pe întinderea salină
Apusul lasă dâre roşii...
- astăzi mă numesc Schumann
în zori
te visez salcie pletoasă
desenând curcubeie
pe fiecare pliu al apei
- sunt un neruşinat, să nu te miri
te-aş alerga,
o Doamne,
n-ai să crezi
încet (la început)
- Moartea unui vis
Lasă-mi la poartă un sicriu din plumb
Și-o cruce, lângă tâmplă, cu Iisus,
La răsărit să stea groparul grumb,
Un corb să mă vegheze la apus.
Distribuie acest autor: