Nutzu - creaţii proprii

nutzuConsider că viata este cea mai frumoasa poezie.
Public în cotidianul Graiul Maramureșului și în săptămânalul băcăuan "7 zile din 7".
Volume: Ceremonia iubirii, Recurs pentru iubire, Apasă tasta enter, Ești poezia sufletului meu (împreună cu poeta Liliana Trif), Din paradisul aproape pierdut (împreună cu poeta Liliana Trif).
Antologii literare: Artă Sfâșiată, Vara arsă de cuvinte, Însemnele unei tăceri, Fântâni de gând prin uni...vers, Confluențe poetice, Ceasuri de mătase, Autograf pentru m(a)ine, Roșu Mocnit și Antologia Prieteniei volumul II.

- - - - - - - - - - -

Distribuie acest autor:

  • Torente

    "Pentru că dragostea nu se probează, se îmbracă direct."
    Massimo Bisotti

    - Aud pe holul inimii petarde

  • Războiul nimănui

    - Nu depărtarea m-a făcut să tac,
    Ci umbra ce-ntre noi a stat o vreme,
    Pe borangic brodați de-același ac
    Ne-am așezat c-un secol prea devreme

  • Încă departe

    - Cuvintele sunt uneori puţine,
    Peceţi pe buze arse-ntr-un sărut,
    În nopţi de jar când mă gândesc la tine...
    Străinul meu, pe unde te-ai pierdut?

  • Întoarcerea timpului

    - Un colț de suflet neatins sub cerul din odaie
    Și zilele de vară lungi, mirosul după ploaie,
    Uimirea ce pe fus de-argint părea că era toarsă,
    S-au dus, iar timpul niciodat' nu face cale-ntoarsă.

  • În altă lume

    - Unde ești Noe? Hai, pânzele sus
    Și arca ancoreaz-o într-un doc,
    Primește-mă pe vasul tău ca mus
    Că norii se adună ca-n talcioc,

  • Hai să batem câmpii copilăriei

    - Nu știu dacă-ți mai amintești,
    Dar când eram copii acasă,
    Bunica ne spunea povești,
    Iar noi culcați în iarba deasă

  • Felină

    „Să pui stăpânire pe o inimă neobişnuită cu atacurile,
    înseamnă să intri într-un oraş deschis şi fără pază.”
    Alexandre Dumas fiul

  • Potop

    - Sunt nopți mai reci și zilele ploioase,
    Cu ochii mici privește prin lucarnă
    Soarele știrb, doar norii potop toarnă
    În apele care frământ-angoase.

  • Nonsens

    - Ciudată-i viața, bate din aripă
    Ca un ceasornic vechi demult ne-ntors
    Ce calcă-mpleticit, de vlagă stors,
    Și totul se destramă într-o clipă

  • Pe unde ești?

    - Pe unde îți lași sufletul, pe unde,
    Când nu e loc de noi? Te rog, răspunde!
    Pe unde îți lași inima să meargă
    Călare peste văi, pe-o iapă șargă?