Nutzu - creaţii proprii

- Nicicând n-a fost sărutul meu de post,
Dar nici păcat, mi-a picurat pe buze
Doar roua dimineții. Adăpost
I-am oferit iubirii fără scuze.

- Un trubadur ce s-a-mbrăcat sumar
E soarele, tricou cu mâneci scurte,
Bermude verzi, calcă desculț prin curte,
Nu bănuiește c-a venit Brumar

- Capabilă de crimă, vreau să știi
Că-n mintea mea și asta-și face loc,
E un statut pe care doar cei vii
Îl neagă ferm, dar armele de foc

- Am uneori câte un vis mirific,
Iubita mea, că sunt numai cu tine
Pe-o insulă pustie în Pacific
Şi ne hrănim cu raze de iubire.

E linişte, mi-e cald şi-mi este teamă
Că te-am găsit, că poate-am să te pierd
Şi n-o s-auzi cum inima te cheamă -
Un vis cu flori de-april în care cred,

- Nu te mâhni că viața ta începe
Cu răstignirea mea. Să nu-ncetezi
S-alergi cu herghelii de mânji prin stepe,
Și uneori, revino, să mă vezi.

- Simt cum m-apasă vremea cea zăludă
Pe fiecare coastă, ca un ghimp,
Și ora curge-anapoda, e ludă
De parcă s-a drogat... În contratimp

- Știi tu, lună, știi ce-aș vrea?
Să te-ascund în palma mea
Ca pe-un măr furat din rai,
Dar mi-e teamă c-o să stai

Mai naşte-mă, mai naşte-mă o dată
Fragil lăstar sub frunze muribunde,
Azi aş fugi de frig şi nu ştiu unde
M-aş mai simţi cum m-am simţit odată,

Aud că vor veni din nord ninsori
Şi vor revendica, a iarnă, cerul
Şi că din nebunia de culori
Noi vom rămâne, dragă, cu misterul,