Celuia care a fost răstignit - Walt Whitman

Spiritul meu către al tău, dragă frate;
Nu te întrista că mulți, rostindu-ți numele, nu te înțeleg;
Eu nu-ți rostesc numele, dar te înțeleg (mai sunt și alții);
Te numesc cu bucurie, o, tovarășul meu, ca să te salut și să-i salut
pe cei ce sunt cu tine, din trecut și din prezent – și pe cei ce vor veni,
Ca să trudim cu toții împreună, transmițând aceeași misiune și
succesiune;
Noi, cei puțini, egali, nepăsători la hotare, nepăsători la vremuri;
Noi, cei ce cuprindem toate continentele, toate castele – cei ce acceptăm
toate teologiile,
Plini de compasiune și înțelegere, în comuniune cu oamenii,
Pășim tăcuți printre dispute și afirmații, dar nu-i respingem pe cei ce se
contrazic, nici vreun lucru afirmat;
Auzim urletele și zarva – suntem vizați de dezbinări,
invidii și acuzații din toate părțile,
Ele se strâng implacabil în jurul nostru, ca să ne încercuiască,
tovarășe,
Totuși pășim neîngrădiți, liberi, peste tot pământul, călătorind în lung
și-n lat, până ne lăsăm urma de neșters asupra timpului și a
diverselor epoci,
Până când saturăm timpul și epocile, astfel încât bărbații și femeile
din rasele și veacurile viitoare să se dovedească frați și
iubiți, așa cum suntem noi.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Walt Whitman