Poezii despre Toamna:

O toamnă violetă cu dinți de ger
răsună
ne despletim în roşu în galben şi în sur
toţi paşii ni-s ostatici

Primăvara noastră
...
Plouă toamna ploaia-i lungă,
Lungă, monotonă, rece.

Toamnă... polenul uitat printre
amintiri de o albină grăbită
care a luat cu ea parfumul cald al verii;

Elegie de toamnă
...
Cântă un greier singuratic,
Chemând pe cineva pierdut,

Îmbrăcată în galben, roșu și portocaliu,
Cu părul castaniu fluturând în bătaia vântului
Primește invitația surorii dătătoare de căldură
De a-i lua locul în următoarele trei luni.

Sub picătura toamnei

Aproape am ajuns
să mângâi merii,

Prin frunze căzute
Paşii mi-i port
Tot parcul foşneşte
-Priveghi la un mort-

Şi dacă...?

În urma toamnei, foşnet lung,
mirosuri grele de tanin,

Pe cer înfrigurate, in toamna târzie,
Stelele dârdâie in licăriri de globuri,
Iar vântul se-noadă-n frânturi de simfonie
Și liliecii-ciorchine fac de planton in scorburi

Noapte… ploaie… svon de toamnă…
ulița se face-n două…
vântul aspru rupe frunză
de prin plopii ce mă plouă