Poezii despre Toamna:

fereastră deschisă
şi-un chiot de fete cu busuioc înflorit în păr
deasupra
salmonidele scormonesc

Cândva, pe-aici, egreta albă
Zbura din apele tihnite
Prin aerul rozalb de nalbă
Atins de raze răsărite.

Imbrăcată-n voaluri calde arămii,
Intinsă pe un pat enorm de frunze,
Te văd mereu în orele târzii
Si-ți simt dorința vie-a unei muze.

Adunai frunze-n grămadă
Să le-ncarc pentru gunoaie
Că nu contenesc să cadă
Presărându-se ca ploaie.

Trage zarea după sine
Timpurile iluzorii
Și din ploaia de lumine
Strigă norii și cocorii.

Ecou de Toamnă

A venit Toamna regină, în aura-i fermecată
Şi aduce pretutindeni, mulţime de bucurii;

Rondelul frunzelor ce cad

E vremea frunzelor ce cad,
Mânate de al Toamnei vânt

Rondel de Toamnă

S-a pregătit, sub soarele încălzitor,
Sub picurii de ploaie binecuvântată

Rondel de Octombrie

Cad frunzele îngălbenite, la pământ
Şi-s triste ramurile care le-au purtat

Peisaj Nautic

Mii de mii, nuferii galbeni
Ce delta o-nfrumuseţează,