Somn către moarte - Adrian Păunescu

În somnul meu de coajă fără miez
tresar la fiecare năzărire,
începe fruntea rece să-mi transpire
şi, vai, am început să te visez.

Şi te-aş visa la nesfârşit, precum
te-am şi iubit, real, în astă viaţă,
dar mă trezesc şi creierul învaţă
că între noi e linişte şi drum.

Şi nu mai ştiu nici cum gândeşti măcar,
de nu cumva mi-ai fost la vămi schimbată
şi n-ai să ştii să mai revii vreodată,
crezând că tot ce-a fost a fost coşmar.

Şi somnul meu să fie lung aş vrea,
eventual să trec din el în moarte,
ca să te pot visa pe mai departe,
să nu te pierd, trezit, iubita mea.

Adrian Păunescu
("Meserie mizerabilă, sufletul", 2000)

Adăugat de: viorel tgv.

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.