Tot ce e viu - Serghei Esenin

Tot ce e viu e-nsemnat
Cu un har de la-nceput,
Dacă nu aş fi poet
Aş fi fost tîlhar temut.

Slab şi mic, totdeauna
Printre băieţandri erou vestit,
Adesea, adesea mă întorceam acasă
Cu nasul zdrobit.

Şi înaintea mamei speriate
Spuneam cu gura sângerară, rece:
-Nu e nimic, m-am poticnit de-o piatră.
Pînă mâine trece.

Şi acum că s-a potolit
Fierberea din zilele acele
O putere nestăvilită
Zbucneşte în poemele mele.

Cuvintele vin râuri de aur,
Şi peste fiecare rând se revarsă
Îndrăzneala copilului zburdalnic
Cu vestmânt sfişiat, faţă arsă.

Ca şi atunci sunt mândru şi cutezător.
Pasul mi-e nou; nici-o cătuşă nu-l strânge.
Ănainte mă băteau peste bot
Acum sufletul mi-noată în sânge.

Şi astăzi nu mamei
Ci adunăturii străine care râde îi zic:
-Nu e nimic, m-am poticnit de-o piatră.
Mâine nu se mai cunoaşte nimic ...

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Serghei Esenin



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Ups, s-a strecurat o greseala ...la "sângerată "...scuze!
Adina Speranta
vineri, 26 iunie 2015