...ating clipele de neatins, ca brațele unui bizar tovarăș de drum,executat la comandă, făcând gardă de corp, amintirilor...ridicate la rangul de proprietate privată,fără drept de apel - lacrima frângerii inimii...
- să răstorni clepsidra trăirilor, cu sufletul plin - este ca și cum ai obliga un crepuscul să ronțăie îngeri - sătul!
- sau pomii să moară-n picioare, îndepărtându-se de ei înșiși - atât cât pot strecura printre crengi - o frunză de marți, în piața de desfacere a zăpezilor veșnice...
- sau irosiri, rezonanțe fonetice, litere de cremene smulse din penajul poeziei...
- sau marea mea pierdere, peisajul meu criptic, având ca bornă -
- acest măreț talisman între lumină și beznă...
... ating clipele de neatins, cu obsesia unui bizar păpușar - ce trage cerul mai aproape de el - Auroră a poeziei - între zborul și bucuria, conjugării astrale!...
vezi mai multe poezii de: maria podari
Detalii poezie:
Distribuie pe: