Respirații ale grației divine - Rumi

Profetul a spus: „Respirațiile grației lui Dumnezeu aduc momente de
întâietate în aceste zile.
Așadar mențineți-vă urechile și mințile treze (și alerte) pentru aceste momente,
și sesizați șansa unor astfel de respirații (ale grației divine).”
Momentele (respirațiile) de grație vin, vă privesc și pleacă; ele conferă
viață spirituală oricui dorește aceasta, și apoi dispar.
O altă respirație a venit. Fii conștient, astfel încât să nu o pierzi și pe
aceasta, o stăpân al casei!
Sufletul focului s-a regăsit pe sine însuși, fiind redus la tăcere de aceasta,
din permanența sa, sufletul morții poartă o robă a vieții eterne.
Aceasta este prospețimea și mișcarea copacului paradisului; nu este ca
mișcarea celorlalte creaturi.
Dacă va trebui să cadă asupra pământului sau paradisului, inimile lor se
vor topi (de spaimă) imediat.
Totuși datorită temerii lor față de această Respirație nelimitată –
„Ei refuză să o poarte.”
Altfel, cum ar exista versul: „Ei s-au temut de el”? – fără de care, din
teamă de el, inima muntelui ar fi sângerat (de moarte).
Noaptea trecută, această Respirație a oferit o șansă diferită, dar o
anumită dorință lumească a venit și a blocat calea.
De dragul acestei dorințe, ființa (ce se dorea) înțeleaptă a devenit ostatic.
Dar este timpul înțelepciunii, așadar pleacă, o, slăbiciune omenească!

Aceste dureri provin din dorințe inferioare. Continuă să cauți, în loc să
înlături ghimpele din talpa piciorului finite înțelepte.
Nu există de fapt nici un ghimpe, nici măcar umbra sa, în talpa
piciorului celui înțelept, dar tu nu ai discernământul de a vedea aceasta
datorită lăcomiei tale.
Cunoaște faptul că ghimpele este ceea ce tu ai văzut ca invitație,
deoarece tu ești foarte orb în lăcomia ta pentru mâncare și astfel
ești nevăzător.
Deoarece sufletul ființei înțelepte este grădina de trandafiri a lui
Dumnezeu, cum ar putea fi rănită fi rănită talpa sa de un ghimpe?


Traducere Iulia Bontaș

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Rumi