Prăfuitele vioare

sâmbătă, 22 iunie 2024

Prăfuitele vioare îmi vibrau plăpând în vene
Scuturându-se de lemn prin nucleul ființei mele;
Toți copacii din grădină lacrimi mici striveau prin gene
Într-un cor de frunze ninse glasul îndreptăm spre stele.

Palidă ca o statuie din frunzișuri aurii
Fruntea-mi înălțăm la cer să văd roi de licurici.
Mă-nvârteam în mii inele lunecând spre focuri vii
În tăcerile-mi desprinse lilieci treceau pe-aici.

Cu aripile lor negre dezvelindu-se de toamnă
Prin altarele rupestre tușuri se-ncingeau în bloc;
Eu ajunsă-n asfințit doar cu tâmpla mea de doamnă
Îmi părea că mă ating de-un astru far’de noroc.

Respirând gură la gură în cenușa lui vulcanic
Renășteam în carapacea sticlei fierte cu fioruri
Și ne mistuiam sălbatic clipele de jar organic
Peste răsuflarea nopții, tainic, ca un vis cu doruri.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.