Plouă imperial

Autor:Emilian Oniciuc


Adăugat de: Emilian Lican

marţi, 07 martie 2017


(Primăvară uitată)

Plouă cu lacrimi de fecioară
Frântă de-o iubire mult visată,
Găsită și pierdută, oare, a câta oară?
În trupul amazonic ca de piatră...
Iubită platonic și apoi lăsată,
Într-o zi de primăvară uitată...

Plouă cu lacrimi de mamă-crăiasă
Căzută în gânduri de dor...
Plecați sunt prinții de-acasă,
Să-și facă un mai bun viitor,
Mândri de mamă și tată,
Într-o primăvară de mult uitată...

Plouă lung, torențial,
Dar curcubeul, iată:
Printre nori, imperial,
Magia de culori își arată.
Totul revine la normal,
Primăvara-i de acum uitată...

Se liniștesc în lumescul tablou
Fecioara, mama și timpul...
Speranța renaște din nou,
Viața-și recapătă ritmul.
E de la Dumnezeu lăsată
Fiecare primăvară uitată...

16.05.2014


vezi mai multe poezii de: Emilian Lican


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Vă mulțumesc pentru lectură şi semnul lăsat prin comentariile dumneavoastră, doamnelor Cristiana Iliuță şi Estera!
Emilian Lican (autor)
marţi, 09 ianuarie 2018



Ati facut o simbioza intre ploaie si o latura umana,durerea umana si dorinta de renastere a naturii si speranta,iar curcubeul isi pune pecetea.AS comenta-o din punct de vedere filozofic.Asta inseamna sa fii poet!Felicitari!
Cristiana Iliuta
marţi, 21 martie 2017



Foarte frumoase versuri
estera
miercuri, 08 martie 2017