Poezii despre Părinti:

Pe soare, pe zăpadă, pe furtună,
Am străbătut un drum atât de lung...
Ne-am bucurat de toate împreună,
Acum stau lângă patul tău și plâng.

Te văd ieşind adesea din cerdac

Pe prispa care dă înspre grădină;

Tăticul din coline,
Cu gropi pline,
Mereu spre mine
Cu flori vine.

Un tată este un stejar
Ce are-n fibre ceresc har...
Să fie falnic, dârz și drept,
Furtuna să o simtă-n piept.

Ne mor părinții,
în tăcere,
Pe drumul vieții,
fără-ntoarcere,

Când eram mic,
seara, înainte
de culcare,
așteptam să aud

"Măi băiete castravete",
Spunea mama și râdea,
"S-au strâns fete cucuiete,
Ieși la joacă, nu mai sta".

E miez de iarnă, e un ger cumplit
Și m-am trezit cu greu de dimineață
Am băut ceai cu pâine și dulceață
Și-apoi la drum cu tata am pornit.

Târziu este, copile, plânsul tãu,
Târzii sunt şi pãrerile de rãu!
E prea târziu s-aduci un trandafir
Sãdindu-l lângã cruce-n cimitir!...

Ne mor părinții și le plângem soarta
Căci viața iute își învârte roata...
S-a rupt din suflet sufletul de tată
Și rana ce-a rămas e-nsângerată.