În ţintirim - Octavian Goga

ÎN ȚINTIRIM


În ţintirim, la noi în țară,
Movile sunt în lung și-n lat,
O pace mută, funerară,
Te-apasă greu ca un păcat.
În ele taina nefiinţii
I-a prins, sub milostiv zăvor,
Pe toți cîți au mușcat cu dintîi
Din țarîna durerii lor ...

În ţintirim, pe vînt de seară,
Închiși subt lespezi de mormînt.
Un cuib de ură și otravă
E-n orice bulgăr de pămînt.
Țărîna tremură şi-nvie,
Căci fiecare fir de lut
Dospește-n el o vijelie
Din cîte-n suflete-au bătut ...

În ţintirim, pe vînt de seară,
Șiragul umbrelor cobor,
Sunt morții care se strecoară
Și prin unghere țin sobor.
Grozavă oaste de schelete,
Nebiruiţi rătăcitori,
Ei sfînta răzbunării sete
Și-o-mpart în drum la trecători.

În ţintirim, în nopți albastre,
Cînd stelele pe cer s-aprind,
Răsună plînsetele noastre
Și zarea-ntreagă o cuprind.
Înfiorată lunca geme,
De bocet jalnic de femei,
Ce spun din gura lor blesteme
Cînd duc la groapă ghiocei.

În ţintirim mai sunt și cete
De nesătui boi de pripas,
Cari rumegă pe îndelete,
Călcînd pe-un mort la orice pas.
Și-n vreme ce sfîrșiți de zile
Noi lîngă cruci ne tînguim,
Ei pasc la flori de pe movile,
Ei ni se-ngrase-n ţintirim.

1920


Octavian Goga - POEZII - 1980

Adăugat de: spanualexandrina

vezi mai multe poezii de: Octavian Goga