O casă

Autor:Vizireanu Daniela


Adăugat de: danielavizireanu

sâmbătă, 11 martie 2017

Miros suav de ghiocei
și melancolic trup,
singură, stau la soare
pe pragul casei mele vechi, citind.
E o casă vastă-n amintiri,
ostenită și amprentată de timp.
Refugiul meu,
unde tăcerea e liniștitoare,
și durerea are leac.
Și-aud păsările cântând,
și câinele lătrând,
și ceainicul din bucătărie clocotind.
Și câteodată toate astea-mi sunt de ajuns,
și câteodată îmi doresc mai mult.
Și câteodată mă întreb:
Sunt prinsă într-o viață trăită greșit?


vezi mai multe poezii de: danielavizireanu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Amintiri
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: LXXXI.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.