Logodna - Nicolae Labiş

E cerul ud si negru si nervii sar ca dracii
Si stelele de tabla se clatina-n carlig.
Asculte-mi numai vantul si ploaia si copacii
Urarea generoasa ce desperat v-o strig.

Sa va palpite viata ca-n zbor pe cer colunii,
Sub toga unui soare blajin si ideal,
Nicicand sa nu va sune in ceasurile lumii
A hohot stins de planset ciocnirea de pocal.

Sa nu va osteneasca nicio eroare gandul,
Si vant gemand prin cranguri sa n-auziti nicicand,
Sa va pastrati in anii ce-i asteptati, de-a randul
Nensangerat de groaza, sarutul vostru bland.

Sa nu va arda-n deget candidele inele,
Asprimile vietii sa le-mblanziti pe veci,
Sa nu va calce cosmarul vremii rele
Cu glezne ce, scheletic, isi clantaneste-n teci.

E cerul ud si negru si nervii sar ca dracii
Si stelele de tabla se clatina-n carlig.
Asculte-mi numai vantul si ploaia si copacii
Urarea generoasa ce desperat v-o strig.

(1958)

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Nicolae Labiş








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.