Mi te strecori în vis ca o şopârlă,
Şi te-ncălzeşti la soarele-mi ascuns.
Pe malul sângelui, ca lâng-o gârlă,
E-un lac ferit, de tine doar ajuns.
Acolo stai şi leneveşti pe versuri,
Sau mi te zbengui, dornic de un joc.
Din marile şi micile-universuri,
Tu doar în mine ţi-ai găsit un loc.
Cât te-am pândit, nici umbra nu-ţi pot prinde.
Te-aud umblând prin gânduri, şi îmi scapi.
Şi curse-am obosit a-ţi mai întinde,
Tuneluri neştiute-n mine sapi.
Şi când asupra-mi noaptea iar s-azvârlă,
Sobindu-mă în ochii ei rotunzi,
Mi te strecori în vis ca o şopârlă,
Şi nu mă-ntrebi nimic, şi nu-mi răspunzi.
Distribuie: