300 - Michelangelo

Prin cruce, milă și prin pătimire
ne vom găsi în cer, prin îndurare,
dar înainte de-ultima suflare
noi să ne-aflăm în lume mulțumire.

Ne stau, monsenior, spre despărțire,
zid între noi, nămeți și munți și mare,
dar zelul meu nu află-ngrijorare,
nici lanț nu-mi poartă libera gândire.

Astfel în gând eu zbor la voi! Cuvântul
îl plânge pe Urbino, răpit mie:
ar fi venit, de mai trăia, cu mine

la voi, cum mă gândeam. Azi, cu mormântul,
el mă îndeamnă-n altă drumeție,
spre-a locui-împreună bolți divine.



din Poezii, traducere de C.D.Zeletin

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Michelangelo



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.