M Horlaci - creaţii proprii
- Iluzii
demonii tăi iubito
tulbură bucuria lumii
din fiecare literă
își scutură rodul
- Agonie
nu vreau nimic altceva
decat tăcerea să-mi mângâie grumazul
nopților mele ce trec nenumărate
o lipsă de interes meschin
- Frământări
Când cerul mă privește, am învățat s-ascult
Ce bucură auzul iubitei dintre morţi,
Aceeași melodie cu lacrimi din trecut,
Aceeași amintire, o torță pentru toți
- lumina
am văzut-o strivită
grădina
sub greutatea iubirii
se prăvălesc pietrele doamnei
- ecou
cum se joacă fetița
în lumea cuvintelor
stie doar mama si poetul
zugrăvit la intrare
- undeva
am voie să iubesc iluzia
pe care voi o strângeți în braţe
ca pe-o femeie îndrăgostită de vin
escaladând formele iubirii
- Străinul (lll)
Împovărat mi-e râul sub salcie de gânduri
Cãnd curge prin poemul iubirilor uitate.
Un sentiment de ură străbate printre rânduri,
O goană spre nimicul din mâinile-nclestate.
- breloc
puțin sânge rădăcinii să ne hrănească
uimiți, privim cerul ca o pată rosie
care se desface în milioane de gânduri
si ne oprim într-un prezent inexistent
- bunica
sunt poetul mereu nepoet
când mă surprind muscând din otrava iubirii
Adam m-a mințit
iar ultima frunză care-mi ascundea goliciunea
- fărā sens
e vântul ce-mi sopteste
o poezie tristă
ecoul ei sfârseste
la tine în batistă
Distribuie acest autor: