Un om s-apleaca peste margine - Lucian Blaga

M-aplec peste margine:
nu stiu -e-a marii
ori a binelui gand?

sufletul imi cade in adanc
alunecand ca un inel
dintr-un deget slabit de boala.
Vino, sfarsit, asterne cenusa pe lucruri.
Nici o carare nu mai e lunga,
nici o chemare nu ma alunga.
Vino, sfarsit.

Pe coate inca o data
ma mai ridic o schioapa de la pamant
si ascult.
Apa bate-ntr-un tarm.
Altceva nimic, nimic,
nimic.

Adăugat de: AlbAtros

vezi mai multe poezii de: Lucian Blaga



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.