am început să împletesc diminețile
două câte două
una pe față una pe dos
un răsărit cu magnolii
un amurg desenat în doi
curcubeul l-am înnodat
ca pe-o eșarfă
să-ți plângă printre sâni cu lacrimi de poem
în zori
am prins în palme
lutul scăldat de rouă depărtării
l-am frământat cu buzele
aproape de talpă inimii
să-l simt în fiecare deget cum vibrează
port încă în sânge parfum din ultimul sărut
l-am furat sub bastionul înflorit de noi
pe emisfera stângă din primăvară
când plâng
pe dala de marmură
lacrimile prin contur
te remodelez din ultimă îmbrățișare
încet
metaforă cu metaforă
mi-e teamă să stric perfecțiunea
***
dimineţile au gust de cerneală
înmoi tocul în călimara inimii să-ţi scriu
deşi
poştaşul nu trece pe aici de sute de ani
îngerii poartă uniforme protocolare
angajaţi permanenţi ai curieratului rapid
între cer şi pământ
nu ştiu să măsor timpul
iar spaţiul e nelimitat
ai crede că distanţele se măsoară în microni
atât de rapid îmi parvin gândurile tale
noaptea ninge cu flori de portocal
de parcă crăciunul ar fi aproape
când mi-e imposibil să visez
te chem lângă focul care pâlpâie în cămin
să-mi spui poveşti despre vară
am şlefuit lacrima mii de ani
să ia forma diamantului
culege-o de sub pleoapa timpului
vezi mai multe poezii de: nutzu
Detalii poezie:
Distribuie pe: