Contimpuranilor mei - Ion Luca Caragiale

Fără de graiuri gure şi ochi far' de priviri,
Far' de mişcare forme, şi încă, vai! ce este
Mai sec în asta lume şi mai nemernic, teste
Făr' de gândiri şi inimi lipsite de simţiri!

Aşa ne pomenirăm, deodătă, fără veste,
Trecând p-aci, prin jocul capricioasei firi.
Bizar! Fiinţe fără fiinţă, trecem peste
Pocitul vis al unei smintite-nchipuiri

în vreme de-njosire, în tină şi din tină,
Ne căpătarăm locul l-a soarelui lumină;
Zadarnic ne născurăm şi făr' să trebuim!

Păsemne-aşa ne scrise pustia de ursită:
Pecum ne fuse vremea meschină s-umilită,
Meschini şi mediocri să fim şi să murim!

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Luca Caragiale








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.