- Acasă
- Ion Heliade-Rădulescu
- Anatolida sau Omul si fortele V
IV. Arborul stiintei
I
De este o cadere, a fost s-o stare culta
De arte, de stiinte, de pace, de dreptate,
D-amor, de armonie, de bunuri legitime,
A fost s-o fericire.
A Greciei cadere in sine presupune
S-o mare naintare, in care inflorira
Virtuti, stiinte, arte si drept, si libertate,
In care se nascura s-atat se dezvoltara
Talente, minti si genii, eroi si legislatori;
A Greciei cadere ne da sa intelegem,
Din fapte-nvederate, c-a fost a lumii scoala,
Precum caderea Romei ne-nvedereaza-n fapta
C-a fost odinioara si doamna, si potente.
A omului cadere de ce sa n-aiba-n sine
Aceeasi insemnare? de ce sa nu ne spuie
D-un nalt grad de cultura in care omenirea
A fost ajuns odata si a cazut la ur ma?
Toti popolii din lume conserva suvenirea
D-o stare foarte nalta din care cazu omul.
Traditia ii dete si forme variate,
Si nume, dupa locuri: la unii ev de aur,
La altii paradise, la multi divina era,
Cereasca-mparatie, perfecta fericire.
S-a zis ca pe atuncea locuitorii Terrei
Erau mai sus de oameni cu mintea, cu puterea,
Cand, domni pe elemente, rasstrabatea pamantul
Si aerul si marea, cand spatiul si timpul
Erau al lor domeniu; perfecta fericire
Sau absolutul bine era a lor avere,
Legitim eritagiu.
Traditiuni c-acestea era-n mare credinta
In Asia intreaga, si cati n-ar fi crezut-o
Ar fi trecut de empii, nedemni de existenta.
Sa le luam d-a randul, facand aceeasi cale
Ce au facut si ele prin lumea primitiva
D-a omului cadere.
II
Sa-ncepem d-unde-ncepe credinta despre starea
Acei culture nalte de unde cazu omul.
Asa de fostul bine, d-antica fericire
Se nara pretutindeni si-nvedereaza fapta
C-a fost ce nu e astazi, un nalt progres in toate,
In care omenirea se bucura ferice
De dreptul la viata.
Acea antica era s-arata, cum am zis-o,
Sub varii, multe forme, sub varii, multe nume:
In Indii se numeste maharchiane faste,
Caci oamenii d-atuncea erau maharchi pelorii,
Mai mari decat pamantul, atotpotenti ca zeii;
Si leii, tigrii, lupii, momitele, asinii,
Si insisi pestii marii aveau mai multa minte
Decat regii de astazi; iar vulpile si lupii
Se pricepeau mai bine decat toti fariseii
Spre a-ncela si-a smulge.
O singura cetate era tot globul nostr u;
Maharchii, cetatenii acestei urbe vaste,
Erau cat universul de mari si formidabili.
Pe langa ei pamantul era ca o puntura
Si — o, minune mare! — ca ei, maharchi cat lumea,
Cu mii si milioane se desfata pe dansul
Si bea la ambrozie si se punea la lupta,
Precum se lupta zeii sau regii pana astazi.
In mijlocul cetatii, ce-era ca o gradina,
Si arborul stiintei crestea superb spre ceruri,
Nemarginit cu tr unchiul. Ca si stiinta insasi
Se impartea in ramuri, in crace,-n ramurele,
In sectiuni aparte, capitoli, paragrafe,
Articoli, axiome si cate-are stiinta
Sa semene cu pomul.
Acest arbore mare era ca orice planta,
In jos cu radacina, spre cer cu-ale lui ramuri,
Si radacine-ntinse ce sfredelea pamantul
Si strabatea profunde in iad ca niste pompe,
Cat sa spaimante mintea si sa-nfioare carnea.
D-acolo-si tragea sucul si-l raspandea in fructe
Ca, d-or veni vrodata p-acest pamant si oameni,
Precum venira-n urma, sa nu guste dintr-insul,
Caci moartea ii asteapta in stir pea lor intreaga,
In toata-eternitatea.
P-acest fel de credinte si Brahma, si brahmanii
Isi stabilira siguri si tronul, si altarul,
Si ordinea legala.
III
Un eretic odata, potente cat maharchii,
Arhibrahman din leagan, sacrat de sine insusi
Si suveran pontefice, c-un brat de nalta forta
Ia pomul si, smulgandu-l din cele mai profunde,
L-intoarce si-l infige cu radacina-n ceruri.
Cu ramurile-ncoace spre noi ca niste raze,
Sa-nvete d-altadata sa nu mai suga moartea
Ca pan-atunci din iaduri, ci viata si lumina
Din cele preainalte; sa creaza fiecare
Ca cine din el gusta ia viata si putere
Spre a combate forta ce se credea ca este
Ea insasi absolutul.
D-aceasta cutezanta se zbucina pamantul;
Toti sfintii, toti maharchii strigara: “Sacrilegiu!
Tradare,-apostazie!”, caci dupa dansii lumea
S-a-ntors, ca niciodata, cu josul sau in sus.
Nici Anna-arhiereul, nici doctorul Caiafa,
Cuviosia toata, cu scribi, cu farisei,
Nu-si sparsera vestmantul si nu strigar-atata
Cand incarnat Cuvantul, spre nutrimentul mintii,
Isi dete al sau sange, doctrina sa divina.
Nici insusi sfantul papa n-a fulgerat atata,
Din culmea Vaticanului, urgie si-anateme
Gand Luther ereticul se puse sa proteste,
Altissim sa proclame si voia constiintei,
Si liberul examen.
Era nevoie mare in Indiile toate!
Si de aci nainte persecutari, martire,
Furci, bende, rugi si roate, cu moartea toti sa moara
Si cati n-au atins pomul.
Ci arbor ul stiintei fu transplantat in China
Cu radacina-n ceruri.
P-atunci China, mai simpla, cu totul primitiva
N-avea atatea-nvaturi ca cele de prin Indii;
Chinezii-n simplitate nu se puteau pricepe
Cum mii de universuri, de colosali maharchi,
Putea sa se desfete pe glob ca un graunte.
Au fost auzit insa din tata la alt tata
C-a fost mai dinainte timpi, zile fericite,
In care-si manca omul fara laboare painea
Si oamenii cu totii erau nici viermi, nici huma,
Ci suverani cu totii, imperatori celebri,
In stricta alianta cu cele preainalte,
Caci cerul cu pamantul erau ca doua sfaturi
Vecine si amice, in buna armonie.
P-atunci imperatorii (c-asa se zicea omul)
Pe cai d-argint, de aur, de fier peste tot locul,
Cu tragatori d-arama varsand flacari pe gura,
Mergea unul la altul si, devorand distanta
In cateva minute, in tari prea departate.
Iar altii-n vehicule ca stelele volante,
Cu ipogrifi de flacari ca fulgerul de repezi
Iti strabatea prin aer de la pamant la luna,
Din luna drept la soare. P-atuncea toata lumea
Era in fericire, p-atunci erau si rauri
De miere si de lapte.
Dar cum, nu se prea stie, ca-ncetul cu incetul
Se tot corupse lumea, si iata si caderea.
Spre consolare, insa, advine pomul stiintei,
Si, tot gustand dintr-insul (cum gusta din stiinta),
Locuitorii Chinei inventa astazi una,
Inventa maine alta; cu corpul si cu mintea
Se pusera-n travaliu, se detera la arte,
La maiestrii, stiinte; af lara niste semne,
Spre-a se putea-ntelege cu cei ce sunt departe
Si cu posteritatea; facura tipografii,
Hartia inventara, facura carti sau table;
Tin mult la industrie, s-a campului cultura
O au drept lucru mare, ca ara si-mparatul;
Si le-a ramas credinta ca au sa mai ajunga
Tot cum mai fura-odata, nainte de cadere,
Pe drumuri ferecate, cu cai de acioaie
Si varsatori de flacari, distanta sa devoare
Si lumea sa strabata din margine la alta,
Si c-or s-ajunga inca ca-n clipa, ca un fulger,
Apus cu rasaritul sa stea gura cu gura
A se-ntelege-n vorba, ca-n zilele acelea
Ce le numea divine.
Acestea le cred toate, si inca si mai multe,
Ci nu se pun sa faca, asteapta sa le vie
De peste mari decindea, din lumea cea mai noua,
Din tara lui Franklin.
Caci ei au o credinta, si tin prea mult la dansa,
Ca soarele, lumina tot de la rasarituri
S-a invatat sa vie, cand altii, bunaoara,
Asteapta sa le vie de la apus sau nord.
IV
In secolul de fata progresul nu e inca
La gradu-n care-n China se crede c-a fost omul
Nainte de cadere; cand insa dupa secoli
Va tot nainta omul, si dup-o catastrofa
Ar recadea cu totul in noua barbarie
(. . . . . . . . . . . . . . . . . .
VIII
. . . . . . . . . . . . . . . . . . )
Si-oricand pe el se pune al Domnului nalt spirit.
Iar mitul despre lemnul stiintei era inca
In credit intre stirpea lui Abraham sau Brahma,
Ci-l nara omeneste, ca si cum nu l-ar crede,
Caci prea cu pietate vorbeste de stiinta
Ce Dumnezeu pusese in inima cea dreapta
Lui Betseel, s-opere si sa arhitectone
A Marturiei tinda.
El face istorie din fabula trecuta,
El spune ca edenul e parte din Asia,
Prin care trece Tigrul, Gehon si Eufratul,
Si poate si-nsusi Istrul, cui si Phison se zise,
Gradina ce-avea-ntr-insa Siria,-Etiopia,
Cu Indii impreuna, cu tarile-Evilat.
El spune ca acolo era stabilit omul,
Cultivator, custode, de mana preainalta;
C-acele mari cuprinsuri, de multa lor cultura,
Era ca o gradina cum nu e azi Europa,
Ca omul, mancand painea in toata abondanta,
Fara sudoarea fetei, ne da sa intelegem
Machine de laboare ce-au fost liberat bratul
S-o mare naintare d-industrie, de ar te;
Ca-n plina libertate femeia-era consoarte
Lacuna in text (n. ed.).
Mai sus d-o Aspasie, mai sus decat o Sappho,
A lui Pindar emula, si, intregind pe omul
Ca demna jumatate, nastea fara durere;
Ca arbor ul stiintei, ca-n orice tara culta,
Crescuse-n cea gradina si prospera d-alaturi
Cu arborul vietii.
Ne spune de o stare de pace, d-armonie
In care azi Europa s-a pus pe drum s-ajunga
Si d-unde omenirea cazu ca si Egiptul,
Si Grecia, si Roma. C-Adam, ca o figura,
Personifica omul din era de prodige
Culturii primitive, cazut in barbarie.
Si-n marea lui cadere, lipsit d-orice mijloace,
Lipsit d-orice stiinta, de tot ce usureaza
Si bratele, si corpul, de orice instrumente,
Redus, precum se zice, intr-o infor ma sapa
De lemn foarte ingrata, si astfel a-si sustine
Viata cu laboarea, a-si blestema fiinta,
A-si face din femeie o sclava tremuranda,
Iar din posteritatea-i mostenitori durerii,
Ai gemetului filii.
Narata pe-omeneste, traditiunea-antica
Ne face sa-ntelegem enigma ce agita,
De saptezeci de secoli, umana ratiune.
Aci s-aude clara a istoriei limba
Ce-atata se distinge d-al fabulei haracter,
Ce ne descrie anii si zilele de aur
Ai evului ferice, atata de contrariu
Cu insasi fericirea.
O viata monotona d-o-ntreaga nemiscare,
Cand raurile d-astazi erau rauri de lapte,
Paraie curge-miere, cand fructele din arbori
Erau poame de aur, si oamenii la umbra
Si neatinsi de soare stau rasturnati ca pruncii
In leagan de matase, far-a mai sti de maine,
Si arborii de sine plecau ale lor ramuri
De fr ucte incarcate, ca muma ce isi pleaca
Cu tinerete sanul l-a pruncului sau buze.
Nici arta, nici stiinta, nici framantarea mintii,
Nici semn de ratiune. Se poate fericire
In plina neactiune, monotonie-ntreaga?
Si-n care loc al lumii au fost aste taramuri?
In visele-indiene? in campuri elizee?
Gradinile-esperide c-acele incantate
Gradini-ale Armidei, create ca prin farmec
Si care niciodata si nicaieri n-avura
Nici loc, nici existenta?
IX
In adevar, caderea a fost si este-o fapta,
Caci degradat fu omul mai jos si decat vita;
Si oricare-ar fi forma prin care se transmise,
Invedereaza timpii de-ntreaga fericire
Si d-o cultura nalta, cat li s-a dat si nume
De timpi divini, timpi d-aur.
Ci care e cuvantul caderii deplorabili,
Al unei catastrofe atata de complete?
Sa ascultam raspunsul sau paradoxul mare:
Caci cuteza sa guste din arborul stiintei!!!
Si ce, au moare omul cand gusta temerariu
Din fructele stiintei?
Problema se prezinta mai mult decat enigma.
Ci, studiind progresul cu istoria-n mana,
Se poate ca-n enigma s-aflam si adevarul.
Sa trecem peste toate cate putu sa-nvente
Si sa fabrice omul spre-a lui necesitate:
Inventiuni de vase, de varii instrumente,
Cu uzul profitabili, cu-abuzul dezastruoase.
Sunt insa legi eterne, cuprinse-n marea carte
Ce s-a numit natura s-a caror existenta
Si-ntreaga implinire fu ordinea naturii
Cand a iesit din haos, si care nu se calca
Nepedepsit de nimeni.
Pe apa nu se umbla, prin aer nu se svoala;
Stiinta insa vine si ii produce vase
Si nave si batele s-aerostate insesi.
Aceste admirabili ale stiintei fructe,
Gustate fara cumpat sau fara sprevedere,
Pe lang-a lor foloase adusera si moartea.
Tot fr ucte-ale stiintei sunt s-armele de lupta,
Maciuca ori securea, ori gladiul, ori spada,
Sageata, arcul, lancea, facute spre-aparare
Si-n fond spre a distruge.
Progresul e mai mare, stiinta mai depar te
Cand ne produce fructe ca pulbera tonante,
S-alaturea cu dansa fulgeratoare arme
Si tot mai mortifere ca cele mai din ur ma
Si cele ce cu timpul mai repede vor stinge
Si arde, si distruge.
Cati ati gustat din aste ingenioase fructe,
Tot fructe-ale stiintei spre-a subjuga, distruge
S-a domina ca zeii, trait-ati cu viata
Sau ati murit cu moar te, facandu-va ori Caini,
Ori victime ca Abel?
Sa punem ipoteza de ce-ar putea s-advie
D-acum in cativa secoli de-nventiuni, progrese.
Se-ntrarma astazi omul cu electricitatea,
Dispune dupa voia-i d-a aburilor forta,
Si toti le recunoastem foloasele immane.
Ci tot mai e progresul pe cat exista inca
Si mai exista timpul.
Strabata-se uscatul de fortele de aburi,
Multeasca-se ca pestii pe mare piroscafe;
Din popol la alt popol, de la un stat la altul,
Din urba l-alta urba si din comuna l-alta
Incinga-se pamantul de caile ferate;
Locomotive, fabrici multeasca-se-n tot locul;
Consume-se carbunii si umple atmosfera
De gazuri, cand natura ni-l da-n stare compacta,
Sa-si imagine omul la ce grad ar ajunge
Progresul in doi secoli si cei ce au sa vie;
Ci fara prestiinta sau fara prevedere
Ce-ar fi cand atmosfera dodata s-ar aprinde
In general incendiu si cataclism de flacari
Ar arde s-ar reduce progresul in cenusa?
Acest fruct al stiintei nu ar aduce moartea
La cati au vrut sa-l guste lipsiti de prestiinta
Si insisi la aceia ce n-au gustat dintr-insul,
Posteritatii insesi din ger mene extinse
Nainte d-a se naste?
Sau fara a ne-ntinde in ipotezi asemeni,
Prin alte catastrofe, invaziuni de barbari,
Ar recadea iar omul precum cazu Egiptul
Si Grecia, si Roma si n-ar ramanea semne
De marea naintare in care s-afla lumea;
Cine-ar scapa atuncea din asta catastrofa
Ar spune cum pot spune cazutii si barbarii
De cate-a pierdut omul. Prin forme variate
Traditia-ar incepe a deveni iar mituri,
Divini, fabulosi secoli. Si ori credul, ori sceptic,
Ori huma, ori zeu, omul din nou ar reincepe
Tot in sudoarea fruntii sa-si tie o viata
De chinuri, de durere; prin lupta, prin travaliu
Din nou ar reincepe o cale lacrimoasa
D-o lunga, grea laboare si aspra, si ingrata
D-inventiuni tarzie, cat saptezeci de secoli
De lupta, de turmente, sudand, laborand unii
Si tot culegand altii, n-ar fi d-ajuns ca omul
Sa vie iar in starea in care ajunsese
Nainte de cadere.
Adăugat de: Gerra Orivera
vezi mai multe poezii de: Ion Heliade-Rădulescu
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Adrian Maniu
Al. O. Teodoreanu
Alecu Donici
Alecu Russo
Alexandru Alexianu
Alexandru Bogdanovici
Alexandru Hrisoverghi
Alexandru Macedonski
Alexandru Philippide
Alexandru T. Stamatiad
Alexandru Vlahuţă
Alexei Mateevici
Andrei Mureşanu
Anonim
Anton Pann
Artur Enăşescu
Benjamin Fondane
Bogdan Petriceicu Haşdeu
Calistrat Hogaș
Camil Petrescu
Carmen Sylva
Cezar Bolliac
Cincinat Pavelescu
Constantin Mille
Constantin Negruzzi
Constantin Oprişan
Costache Conachi
Costache Ioanid
Dan Botta
Demostene Botez
Dimitrie Anghel
Dimitrie Bolintineanu
Dimitrie Gusti
Dosoftei
Duiliu Zamfirescu
Dumitru Iacobescu
Dumitru Theodor Neculuță
Elena Farago
Elena Văcărescu
Emil Botta
Emil Cioran
Eusebiu Camilar
Gavril Rotică
George Bacovia
George Coşbuc
George Ranetti
George Topîrceanu
George Tutoveanu
Gheorghe Sion
Grigore Alexandrescu
Iancu Văcărescu
Ienăchită Văcărescu
Ilarie Voronca
Ioan Budai Deleanu
Ioan Iacob Hozevitul
Ioan S. Neniţescu
Ioanid Romanescu
Ion Barbu
Ion Heliade-Rădulescu
Ion Luca Caragiale
Ion Minulescu
Ion Neculce
Ion Șiugariu
Iosif Trifa
Iulia Haşdeu
Leonid Dimov
Lucian Blaga
Magda Isanos
Mateiu Ion Caragiale
Matilda Cugler-Poni
Mihai Eminescu
Mihail Kogălniceanu
Mihail Săulescu
Mihail Sadoveanu
Mircea Demetriade
Mircea Eliade
Nichifor Crainic
Nichita Stănescu
Nicolae Iorga
Nicolae Labiş
Octavian Goga
Panait Cerna
Radu D. Rosetti
Radu Gyr
Radu Stanca
Ştefan Octavian Iosif
Ștefan Petică
Traian Demetrescu
Tristan Tzara
Tudor Arghezi
Vasile Alecsandri
Vasile Cârlova
Vasile Conta
Vasile Militaru
Veronica Micle
Victor Eftimiu
Virgil Carianopol
Vladimir Streinu
Zorica Laţcu
Agatha Bacovia
Alexandru Andriţoiu
Alexandru Andrieş
Alexandru Busuioceanu
Alexandru Colorian
Alexandru Lungu
Alice Călugăru
Ana Blandiana
Ancelin Roseti
Andrei Ciurunga
Anghel Dumbrăveanu
Ara Alexandru Șișmanian
Aron Cotruș
Arsenie Boca
Aurel Dumitrașcu
Aurel Pastramagiu
Aurel Rău
Benedict Corlaciu
Camil Baltazar
Camil Poenaru
Cassian Maria Spiridon
Cezar Baltag
Cezar Ivănescu
Christian W. Schenk
Claudia Millian Minulescu
Cleopatra Lorințiu
Constanţa Buzea
Constantin Berariu
Constantin Michael-Titus
Constantin Noica
Corneliu Coposu
Corneliu Vadim Tudor
Dan Deşliu
Dan Rotaru
Daniel Drăgan
Daniel Turcea
Dimitrie Ciurezu
Dimitrie Stelaru
Dinu Flămând
Dominic Stanca
Dumitru Corbea
Dumitru Matcovschi
Dumitru Pricop
Elena Armenescu
Elena Liliana Popescu
Emil Brumaru
Emil Isac
Eta Boeriu
Eugen Cioclea
Eugen Ionescu
Eugen Jebeleanu
Filip Brunea-Fox
Florența Albu
Gabriela Melinescu
Gellu Dorian
Gellu Naum
Geo Bogza
Geo Dumitrescu
George Călinescu
George Dan
George Drumur
George Lesnea
George Meniuc
George Ţărnea
Ghenadie Nicu
Gheorghe Azap
Gheorghe Grigurcu
Gheorghe Istrate
Gheorghe Pituţ
Gheorghe Tomozei
Gheorghe Zanat
Gherasim Luca
Grigore Hagiu
Grigore Vieru
Horia Vintilă
Ileana Mălăncioiu
Ioan Alexandru
Ioan Flora
Ion Brad
Ion C. Pena
Ion Caraion
Ion Dodu Bălan
Ion Horea
Ion Iuga
Ion Miloș
Ion Monoran
Ion Pachia-Tatomirescu
Ion Pillat
Ion Pribeagu
Ion Scriba
Ion Stratan
Ion Vinea
Iulian Boldea
Iulian Vesper
Leo Butnaru
Leonida Lari
Lucian Avramescu
Marcel Breslaşu
Maria Banuș
Mariana Marin
Marin Iorda
Marin Sorescu
Mihai Beniuc
Mihai Codreanu
Mihai Ursachi
Mihu Dragomir
Mircea Cărtărescu
Mircea Ciobanu
Mircea Dinescu
Mircea Ivănescu
Mircea Manolescu
Mircea Micu
Mircea Pavelescu
Mircea Streinul
Miron Radu Paraschivescu
Nichita Danilov
Nicolae Corlat
Nicolae Dabija
Nicolae Davidescu
Nicolae Neagu
Nicolae Țațomir
Nina Cassian
Nora Iuga
Octav Sargețiu
Octavian Paler
Otilia Cazimir
Palaghia Eduard Filip
Paul Sava
Pavel Boțu
Pavel Coruț
Petre Ghelmez
Petre Stoica
Petru Creţia
Radu Cârneci
Radu Tudoran
Rodica Elena Lupu
Romulus Guga
Romulus Vulpescu
Sașa Pană
Sesto Pals
Simion Stolnicu
Sorin Cerin
Spiridon Popescu
Ştefan Augustin Doinaş
Ştefan Baciu
Stefan Tanase
Ștefania Stâncă
Stephan Roll
Theodor Damian
Traian Calancia
Traian Chelariu
Traian Dorz
Traian Furnea
Tudor George
Valeria Boiculesi
Valeriu Gafencu
Vasile Copilu-Cheatră
Vasile Posteucă
Veronica Porumbacu
Victor Sivetidis
Victor Tulbure
Virgil Diaconu
Virgil Gheorghiu
Virgil Teodorescu
Zaharia Bârsan
Zaharia Stancu
Adam Puslojić
Adelbert von Chamisso
Ady Endre
Afanasii Fet
Ahmad Shamlou
Ahmet Hașim
Alain Bosquet
Albert Camus
Alberto Blanco
Alberto Serret
Alceu
Aldo Palazzeschi
Alejandra Pizarnik
Alejo Carpentier y Valmont
Aleksandr Blok
Aleksandr Puşkin
Aleksandr Soljeniţîn
Alexander Penn
Alfred de Musset
Alphonse de Lamartine
Amalia Iglesias Serna
Anaïs Nin
Anatole France
André Breton
André Marie Chénier
Anna Ahmatova
Anne Sexton
Antoine de Saint-Exupery
Antonio Machado
Áprily Lajos
Arany János
Arhiloh
Aristóteles España
Arthur Rimbaud
Attila József
Baba Tahir
Babits Mihály
Balázs Béla
Bartók Béla
Bella Ahmadulina
Bertolt Brecht
Blas de Otero
Bob Dylan
Boris Pasternak
Carl Sandburg
Carlos Drummond de Andrade
Cecilia Meireles
Cesar Vallejo
Cesare Pavese
Charles Baudelaire
Charles Bukowski
Charles Guérin
Charles Perrault
Charles Simic
Christian Morgenstern
Cintio Vitier
Concha Urquiza
Coral Bracho
Dante Alighieri
David Avidan
Dino Campana
Dmitry Merezhkovsky
Dsida Jenő
Du Fu
Edgar Allan Poe
Edith Sodergran
Eduardo Galeano
Edward Estlin Cummings
Edward Hirsch
Efraín Barquero
Efrain Huerta
Eli Galindo
Elizabeth Barrett Browning
Elizabeth Bishop
Emile Verhaeren
Emily Dickinson
Enriqueta Ochoa
ERĀQI
Erich Fried
Erich Kastner
Estanislao del Campo
Eugenio Montale
Eugenio Montejo
Eunice Odio
Evgheni Evtuşenko
Ezra Pound
Fadwa Tuqan
Farkas Árpád
Federico Garcia Lorca
Félix Grande
Feodor Dostoievski
Fernando Pessoa
Fiodor Tiutcev
Firdousi
Forugh Farrojzad
Francesco Petrarca
Francis Jammes
Francois Villon
Franz Kafka
Friedrich Hölderlin
Friedrich Nietzsche
Friedrich von Schiller
Gabriela Mistral
Gabriele d'Annunzio
Georg Trakl
George Gordon Byron
Gérard de Nerval
Gerhard Fritsch
Giacomo Leopardi
Giambattista Basile
Giorgios Seferis
Giosuè Carducci
Giuseppe Ungaretti
Guillaume Apollinaire
Gunnar Ekelof
Gunter Grass
Gustaf Munch Petersen
Hafez
Heinrich Heine
Henry Wadsworth Longfillow
Henry Wadsworth Longfillow
Hermann Hesse
Herta Muller
Hilde Domin
Homer
Horiguchi Daigaku
Howard Nemerov
Hristo Botev
Iannis Ritsos
Ingeborg Bachmann
Iosif Brodski
Ismail Kadare
Ivan Bunin
Jabra Ibrahim Jabra
Jack Kerouac
Jacques Prevert
Jaishankar Prasad
James Weldon Johnson
Jan Twardowski
Jean de La Fontaine
Jeanne-Marie Leprince de Beaumont
Jenny Joseph
Jidi Majia
Joachim Ringelnatz
Joan Maragall
Johann Wolfgang von Goethe
John Berryman
John Keats
John Milton
Jorge Guillén
Jorge Luis Borges
Jorge Teillier
José Ángel Buesa
José Antonio Ramos Sucre
José Emilio Pacheco
Jose Hernandez
José Martí
José Saramago
Jose Watanabe
Joy Harjo
Juan Gregorio Regino
Juan Ramón Jiménez
Juana de Ibarbourou
Juhász Gyula
Jules Romains
Julio Cortázar
Julio Flórez Roa
Kabir
Kalidasa
Karin Boye
Kenneth Patchen
Khalil Gibran
Kobayashi Issa
Kobayashi Issa
Kölcsey Ferenc
Konstantin Balmont
Konstantin Simonov
Konstantinos Kavafis
Kostas Varnalis
Kosztolányi Dezső
Krzysztof Kamil Baczyński
Kusano Shinpei
Langston Hughes
Lao Tse
Leah Lakshmi Piepzna-Samarasinha
Leopold Sedar Senghor
Lev Tolstoi
Li Po
Lina de Feria
Lisa Zaran
Louis Aragon
Louise Gluck
Ludwig Fulda
Ludwig Uhland
Luis Cernuda
Luis de Góngora y Argote
Luís Vaz de Camões
Mahmoud Darwish
Manuel del Cabral
Marc Chagall
Marc Girardin
Margaret Atwood
Margarita Michelena
Margo Tamez
Marina Ţvetaeva
Mario Benedetti
Mario Vargas Llosa
Màrius Torres
Mark Talov
Matsuo Basho
Maurice Maeterlinck
Maxim Gorki
Menelaos Ludemis
Michelangelo
Miguel de Unamuno
Miguel Hernández
Miguel Perez Ferrero
Mihail Lermontov
Moulavi
Muhsin Al-Ramli
Murilo Mendes
Nahapet Kuceac
Najwan Darwish
Nancy Morejón
Nazim Hikmet
Nicanor Parra
Nicolás Guillén
Nikolai Rubţov
Nikolaus Lenau
Nikolay Gumilyov
Nikos Karouzos
Nima Youshij
Octavio Paz
Odisseas Elytis
Olaf Bull
Omar Khayyam
Ömer Faruk Toprak
Oscar Wilde
Osip Mandelştam
P Mustapaa
Pablo Neruda
Pablo Picasso
Par Lagerkvist
Paramahansa Yogananda
Patrícia Galvão (Pagu)
Paul Celan
Paul Eluard
Paul Valéry
Paul Verlaine
Paulo Coelho
Pavol Janík
Pedro Salinas
Percy Bysshe Shelley
Pierre de Ronsard
Pilinszky János
R. S. Thomas
Rabindranath Tagore
Rafael Alberti
Rafael Obligado
Rainer Maria Rilke
Ralph Waldo Emerson
Rasul Gamzatov
Reményik Sándor
Rene Char
Richard Bach
Rimma Kazakova
Robert Burns
Robert Desnos
Robert Frost
Roberto Bolaño
Rolando Cárdenas
Rosario Castellanos
Roy Fisher
Rubén Darío
Rudyard Kipling
Rumi
Ryōkan Taigu
Saadi
Şabestari
Saint-John Perse
Salamon Ernő
Salvatore Quasimodo
Samuel Taylor Coleridge
Sándor Márai
Sandor Petofi
Sappho
Sara Teasdale
Seamus Heaney
Serghei Esenin
Silva Kaputikyan
Sir Muhammad Iqbal
Sohrab Sepehri
Stephane Mallarme
Stephen Crane
Sylvia Plath
T.S. Eliot
Tadeusz Różewicz
Tahsin Saraç
Taras Șevcenko
Tassos Leivaditis
Ted Hughes
Thomas Moore
Titos Patrikios
Tomas Tranströmer
Tóth Árpád
Vasko Popa
Velimir Hlebnikov
Vera Pavlova
Vicente Aleixandre
Victor Hugo
Vinicius de Moraes
Vladimir Maiakovski
Vladimir Nabokov
Voltaire
Vörösmarty Mihály
W. H. Auden
Walt Whitman
Wang Wei
Wilhelm Busch
William Blake
William Butler Yeats
William Carlos Williams
William Ernest Henley
William Shakespeare
William Wordsworth
Wislawa Szymborska
Yahya Benekay
Yuri Kageyama
Abraham Lincoln, al XVI-lea preşedinte al S.U.A., a făcut mai puţin de un an de şcoală. A învăţat singur să scrie şi să citească.
1911 -S-a născut Hervé Bazin, poet, romancier şi eseist francez, preşedinte al Academiei Goncourt (1973-1996) (m.17.02.1996).
1894 -S-a născut Nikita Sergheevici Hruşciov, om politic, conducător al Partidului Comunist din fosta URSS, prim-ministru al ţării; a fost iniţiatorul "dezgheţului" în politica internă şi externă rusească (m.11.10.1971).
”Poezia sa, în cea mai mare parte, deşi construită în note grave
Cuvinte mari, abia atingându-se..., valery
Cultivare, cultură și împărtășire!
Zidul de Mărgean, narcispurice
Scrierile poetului conțin informații atât despre motivele și
Trilogia HISTORIARUM, nicu hăloiu
Cartea poate fi achiziționată de pe site: libris.ro
Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine, maria.filipoiu
Vă mulțumesc din suflet domnule Andrei Stomff, pentru minunata carte
Zidul de Mărgean, Emilian Lican
Distribuie: