O, Saki, fiindcă vinul mi-e singura iubire... - Hafez

O, Saki, fiindcă vinul mi-e singura iubire,
să nu-mi umpli pocalul cu alte elexire,

Covorul rugăciunii să-l vinzi într-o tavernă
și adu-mi plin ulciorul, căci setea mea-i eternă.

Și adă-mi și durerea, dacă mă lecuiește.
Cer și pământ nimic sunt pentru cel ce iubește.

Și cântecul de flaut și plânsetul de lire
spun tainele din inimi pe drumul spre iubire.

Un cerșetor, de-i sincer, pe-această cale vie,
mult mai mult prețuiește decât Hatimi o mie.

Icoana ca o zâna pe străzi singură trece.
La fel ca pe-o Sultană poporul o petrece.

Bărbății îi contemplă făptură răpitoare,
pe-obrajii ei se-aprinde a rozelor pudoare.

Cât îndura-va Hafiz să-l chinui ne-ncetat ?
Și cât timp al meu suflet va fi însângerat ?

Divanul

traducerea George Popa

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Hafez