Grădina tainei(V. IV) - Şabestari

RÂNDUIRI (2)
Vezi, profeţia-avut-a-n Adam a sa ivire.
Prin Mahomed ajuns-a apoi la desăvârşire.

Sfinţenia urmat-a tot timpul profeţia,
dar altfel pân-la urmă-mplini-va drumeţia.

A ei deplinătate se va vădi-n Mandi,
şi-a lumii drumeţie prin el se va-mplini.

Cum fost-a cu Profetul în strânsă înrudire
el îi v-aduce lumii deplina izbăvire.

În lumile-amândouă va deveni imam,
şi drept calif l-avea-vor urmaşii lui Adam.

Când soarele îşi smulge din bezna nopţii raza,
apare dimineaţa şi mai târziu amiaza.

Apoi rotirea bolţii îi dăruie vederii
amurgul unei zile şi începutul serii.

Lumina profeţiei e-un soare preamărit,
ce ba-n Adam sclipit-a, ba-n Moise-a strălucit.

Iar fiecare umbră, iscată de-acel soare,
întruchipează treapta credinţei în urcare.

De-amiază-avut-a parte al nostru Mahomed,
căci umbrele atuncea deloc nu mai purced.

Vezi, fiecărei umbre ce-o iscă răsăritul,
o alta-i corespunde, ce-o naşte asfinţitul.

Sfinţenia deplină se va vădi-n Mandi,
când punctul cel din urmă pe primu-l va-ntâlni.

Şi taina Unităţii cine-o pătrunde oare?
Şi ce cunoscătorul să afle e în stare?

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Şabestari