******* Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CLI – strofă CLXXV - George Gordon Byron

Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CLI


Străvechea Căii Laptelui poveste
Nu are-n tâlcul ei mai blândă rază;
O constelație mai dulce este
Și Firea-n ea triumful stă să-și vază,
Mai mult ca-n stelele ce scânteiază
Pe cerul vast... O, fiică minunată,
Un strop nu pierzi – și se înapoiază
Pur lapte la izvor, hrănind un tată,
Cum sufletul, din trup, în Univers o dată.



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CLII


Ci haidem spre-al lui Hadrian morman,
Ce-i după piramida egipteană
O copie – și el s-a dus taman
La Nil, să și-o aleagă pe sprânceană.
L-a pus pe-artist împărăteasă toană
La trudă pentru uriași, în silă,
Să-și aibă loc de veci țărâna-i vană.
Se-ntreabă-un filozof, zâmbind cu milă,
La ce bun s-a durat hidoasa lui movilă?



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CLIII


Dar iată Domul vast pe lângă care
Chilie-i al Dianei templu-ales;
Lui Christ zidit e-n locul unde-și are
Mormânt martirul lui... Eu, la Efes,
Văzut-am cum șacali, hiene,-ades
La umbra templului Dianei vin,
În plin deșert... Văzut-am, recules,
Al Sfintei Sofia altar divin
Și turnu-i daurit spurcat de-un muezin, –



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CLIV


Dar printre temple vechi și noi biserici,
Nimic nu-ți poate fi asemeni ție,
Sfânt monument, unde cinstiții clerici
Îl proslăvesc pe Domnul din Tărie;
De când a părăsit pentru vecie
Sionul cel ales, au ce zidire
Mai vrednică-i de el, când măreție,
Putere, frumusețe peste fire
Doar tu le-ai îmbinat în sacră strălucire?



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CLV


De intri, măreția-i nu te-apasă,
Căci geniul acestui loc îți crește
Un suflet colosal, ce-și află casă
Doar în sălașul vast unde, firește,
Crezi nemurirea că se pregătește.
De socotit ești vrednic și cucernic,
Vedea-vei Dumnezeu cum te primește
Ca-n templul ce-i Credinței vistiernic,
Nenimicit fiind de Cel Atotputernic.



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)






Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CLVI


Pășind, vezi eleganta catedrală
Tot mai imensă cum, pe Alpi în sus,
Tot mai departe-ți pare-a crestei fală.
Însă imensitatea-i s-a compus
Armonică... De marmuri ești sedus,
De sfeșnice de aur și tablouri.
Precum cupola ei cupole nu-s;
N-au nici castele de pe platouri,
Căci are temelii, aceasta, printre nouri!



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)


Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CLVII


Cu ochiul cum n-o poți cuprinde toată,
Contemplă-i părțile-alcătuitoare,
Căci cum oceanul țărmuri mii ți-arată,
Și ea în mii de chipuri îți apare.
Detaliile unice-n splendoare
Le ține minte-ntâi și-ntâi de toate,
Ca, în sfârșit, superba ei grandoare
În toată strălucirea să se-arate
Privirii ce, altfel, cuprinde tot nu poate,



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CLVIII


Căci slab tu prin virtuțile trupești,
Treptat prinzi vastul tot – și n-ai cuvinte
Pentru adânci simțiri dumnezeiești;
Și-aici, în fața catedralei sfinte,
Te simți prea mic prin suflet și prin minte,
Cât sufletul nu-ți crește-n ritm cu fala
Zidirii, și nălțat curând se simte,
Prin contemplație, la ideala
Mărire ce, prin tot, inspiră catedrala.



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CLIX


Iluminat, de te oprești o clipă,
Guști nu numai plăcerile minunii,
Nu faci doar de-adorație risipă,
N-admiri doar claritatea viziunii
Maeștrilor care-și întrec străbunii
Prin artă... Al Sublimului tezaur
E-aici – e-aici izvorul rugăciunii;
Te-mbogățești pe-al său nisip de aur
Și afli ce minuni concepe-un geniu faur.



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CLX


Ci pe Laocoon la Vatican
Privește-l... E prin suferinți sfințit;
A tatălui iubire și alean,
Cum și răbdarea lui de neclintit
Se împletesc... Dar luptă-n van, strivit
De-a șarpelui inele-nveninate,
Ce se strâng și strâng, neistovit
Crescându-i chinul... Un suspin mai scoate,
Și sufletul și-l dă... Să lupte nu mai poate.



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CLXI


Ci iată-l pe-un arcaș ce greș n-a dat,
Zeu al luminii, vieții, poeziei,
Un soare-n chip de om, străluminat
De aura izbânzii bătăliei.
Răzbunătoarea lui săgeată vie-i
De nemurirea lui în sprinten zbor.
În ochi și-n nări dispreț sublim învie-i,
De-apare mândru, falnic tuturor,
Încât îl recunoști ca zeu nemuritor.



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)






Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CLXII


Dar formele-i sunt vis, vis de iubire
Al unei nimfe solitare, goale,
Dorindu-și un nemuritor drept mire –
Un vis al frumuseții ideale,
Din clipa când ființe ireale,
Nemuritoare plăsmuim în gând,
Făpturi în zbor din sferele astrale,
Ca raze ale nemuririi, vrând
Să le vedem în zei schimbându-se curând.



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)


Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CLXIII


De-i drept că Prometeu răpi scânteia,
Sădind-o-n om, ea zeilor plătită
Le-a fost în marmură după aceea.
De muritoare mâini de-i făurită,
Un duh nemuritor în ea palpită,
De-a socotit-o sacră însuși Timpul,
Căci n-a fost de aripa lui clintită
Și în statuie viu e încă nimbul
De foc de care-a fost prădat cândva Olimpul.



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CLXIV


... Dar peregrinul meu, cântat de vers,
Ce muză-mi însoțea, pe unde este?
Pe nicăieri el oare n-a mai mers
Și punct așteaptă lunga mea poveste?
S-au dus vedenii, rătăciri, tempeste,
Dar de n-a fost pribeag imaginar,
Și suferea ca alții – fără veste
Dispară-n lumea fără de hotar,
Uitat de toți, intrând într-un neant primar,



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CLXV


Ce-n umbră schimbă viață și substanțe,
Tot ce Natura pus-a-n oameni vii,
Liman lipsit de gânduri, vreri, speranțe,
Universală beznă cu stafii...
Un nor stă între noi și toate, și
Chiar Gloria cu raza-i de-l pătrunde,
Mâhnită-i raza ei dintru vecii,
Mai tristă decât nopțile afunde,
Căci ne-amăgește ca privirea înspre unde



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CLXVI


Domnește hăul, ca s-aflăm din vreme
Ce-om fi și noi în beznele funebre.
Și Gloria, ah, stă să ne mai cheme,
Și numele ni le visăm celebre
Când le-o-nghiți Uitarea în tenebre!
Van gând consolator! Dorinți nătânge!
Aceiași n-om ieși din hăuri negre!
Povara unei vieți au nu ne frânge
Destul, din inimă iscând sudori de sânge?



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CLXVII


Dar liniște! Din hău aud o larmă
Un murmur surd, un murmur de departe,
Cum iscă un popor la ceas de-alarmă,
Atunci când Soarta l-a rănit de moarte.
Pământul geme și-n genuni iar sparte
Fantome noi apar... Una-i regină,
Coroană chiar de nu mai stă să poarte.
Frumoasă, pală, de tristețe plină,
În van la sânul ei un pruncușor alină.



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)





Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CLXVIII


O, unde ești, vlăstar de falnici regi?
Speranța multor nații e zdrobită!
Tu, moarte cruntă, nu puteai s-alegi
Pe una mai de rând, mai neiubită?
La miez de noapte, mamă de-o clipită,
Când mai gemeai în zvârcoliri natale,
Te-a secerat cu coasa ei cumplită,
Și zeci de insule imperiale
Nefericirea grea o întâlniră-n cale!



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)


Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CLXIX


Țăranca naște – ea nu moare însă,
Iar tu te-ai stins iubită, încât chiar
De hulitori de regi vei fi deplânsă.
Ne pierdem sfântul libertății har,
Căci rugi ea-ți înălțase pe altar,
Din curcubeul ei țesându-ți nimb...
Iar tu, biet prinț, lovit de greu amar,
Zadarnic soțul ei ai fost scurt timp,
Căci pruncul tău și ea stau în cernitul limb!



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CLXX


Ți-a fost veșmântul de nuntire doliu,
Și mort ți-e al nuntirii fruct – și-i moartă
Ea, tuturor mândrie și orgoliu,
Cu păr de aur – dulcea ta consoartă!
I-ncredințam a vieții noastre soartă,
Și chiar îl mai visăm pe prințișor
Că a monarhilor coroană poartă...
Ca steaua îndrăgită de păstor
Era – însă s-a stins precum un meteor!



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CLXXI


Vai nouă – și nu ei! Ea doarme lin...
Ce-o aștepta? Nesigura iubire
A plebei, sfaturi ascunzând venin,
Minciuni, fățărnicie, lingușire,
Oracole de veacuri amăgire
Pentru urechi regești, până poporul
Regi mătură în grea tălăzuire!
Ciudat destin, punând stăpânitorul
Pe-un taler – pe celălalt, căderea și omorul!



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CLXXII


Avea și ea aceeași soartă poate...
Dar inima nu crede! Preafrumoasă
Și plină de firească bunătate,
Ea, de curând și mamă, și mireasă,
O, cât de singuri și pustii ne lasă,
De la augustu-i soț, la om de rând!
Ah, ne-a cutremurat a morții coasă,
Într-un electric lanț încătușând
Pe cei ce te iubeau ca pe un înger blând!




Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CLXXIII


Ci iată lacul Nemi, între dealuri
Împădurite, încât cruntul vânt,
Ce smulge arbori și stârnește valuri,
Dând spumelor spre cer cumplit avânt,
Nu-i turbură oglinzile, ce-i sunt
Reci, limpezi precum urile mocnite,
Ce nu-și arată negrul lor frământ.
Îs ca un șarpe apele-adormite,
În ele însele din veci încolăcite.



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)






Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă CLXXIV


Albano-i curge către vale,- aproape
Și Tibrul, spre mediterane spații,
Ce scaldă Lautiumu-n val de ape,
De-aici „Cânt armele și pe bărbații...”
Dură imperiile și-mpărații.
Pe-aici căta și Cicero hodină,
Să scape vrând de larmă și ovații,
Iar lângă munții ce de cer se-anină,
Unde-s sabinii, – un bard obișnuia să vină.



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)


Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea
– strofă CLXXV


Dar am uitat că pelerinul meu
La templu a ajuns – și bun rămas
Îi spun, fiind la cap de drum și eu.
Mediterana însă încă-un ceas
S-o contemplăm – și, mai făcând popas
Pe Munții-Albani, să admirăm se cade
Tot marea ce de tineri ne-a atras
Din Calpe să pornim spre unde roade
Greu Pontul Euxin în țărmuri Symplegade.



Traducere Aurel Covaci

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron