Amurg - George Bacovia

Pe seară, la geamuri, un nour violet si de aramă,
Pe drum, l-aceeasi oră, se târâie un lant de fier,
Si coincidente aranjate pe-o tristă gamă --
Azi iar mi-i frică... si cred, si sper...

O zi fără anotimp si ordine militară,
Si prin vecini s-aud mici pregătiri de masă,
Însă produsele au început să dispară --
Si multi au plecat, si noapte se lasă.

Cu totii spun că bine le-a făcut
Sau că un geniu se va naste --
Iat studiul creste cu tactul tăcut...
O fiintă supremă, dintre noi, ne cunoaste.


vezi mai multe poezii de: George Bacovia



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

S-aude-un geamat. Lung.. si rece...
E-atat de calm pamantul! Ca la inmormantare.
Privesc in jur - si viata.. parca-mi trece,
Ca norii arsi, de-a mintilor incatusare..
Si.. ah! Deodata, scos din mine insumi,
Lasai o clipa juramantul - caci.. mirare!..
Spre-a mele incalcite, ireale-lumi,
Treceau fanfare militare..

Th3Mirr0r
th3mirr0r
joi, 14 mai 2015



Bacaovia, poetul tristetii iremediabile....

ani de liceu.....
CRITICUL BLIND
vineri, 24 aprilie 2015