George Anitescu - creaţii proprii

George AnitescuAm apărut pe lume în leagăn de flori (Mai, 1951)
Într-un sat pe-un plai de munte cu-ale raiului comori (Balta, MH);
Fiind însă mânat de soartă să învăț mai multă carte (LT2, Turnu Severin),
Urmai anii studenției, de sat încă mai departe (Facultatea de Chimie, Univ. București);
După stagiul la Jilava (CATC), cercetare-n biologie (ISBB),
Iubii Universitatea ca profesor de chimie (1980-1995);
Pe la mijlocul decadei cu deschidere la lume (1995),
Ajunsei să deschid USA cu un doctorat, pe bune;
Urmând încă-o studenție - doctor în inginerie - (2008, Syracuse Univ., NY)
Spășii dragostea de știință trăind un an în pustie (2011, NIST, Boulder, M-ții Stâncoși);
După-un veac de ”cerșetare” (XX-XXI) bat la UȘA catrenit...
Nu vreau vize de intrare, vreau doar vise de ieșit...

Un blog doar cu catrene din ”TRECEREA ANOTIMPURILOR” și ”LUNATICA IUBIRE”:

https://anitescu.blogspot.com/

- - - - - - - - - - -

Distribuie acest autor:

  • La fel / Altfel

    Aceleași văi, aceiași munți,
    Același cer, același zbor!¡
    Același râu, aceleași punți,
    Același vis, același dor ¡!

  • Trece ziua, trece luna...

    Vai, Doamne, cum trece vremea!...
    Astăzi trece-n amintire
    Luna florilor din vremea
    Primăverii de iubire . . .

  • Prima sosită, prima plecată

    Dimineața, într-un an,
    M-a'mbătat lumină nouă;
    Ca v r ă j i t, parc-așteptam
    O minune-n stropi de rouă...

  • Pe valurile vieții

    Și răul mai trece-n bine,
    Bezna în lumină ;
    Iadu solar e izvoru
    Raiului Grădină...

  • Înţelegere (im)posibilă


    De-aud soare răsărind
    Şi văd cântul dimineţii,
    De-mi simt inima iubind,

  • Rugăciune

    Dă Doamne lumină celui ce nu vede!
    Dă Doamne cântare celui ce n-aude!
    Dă Doamne credinţă celui ce nu crede!
    Dă Doamne iubire inimilor crude!